Isaia 47:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ „Așează-te-ntr-un colțișor Și taci, fiica Haldeilor! Împărăteasă, tu să știi, Precum că nu ai să mai fii. Împărăteasa tuturor – Adică a-mpăraților – Nu-ți va mai spune nimenea.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ „Șezi în tăcere și du-te în întuneric, fiică a caldeenilor, căci nu vei mai fi numită împărăteasa împărățiilor!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ «Fiică de caldeeni, stai în tăcere și du-te în întuneric – pentru că nu vei mai fi numită stăpâna regatelor!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Șezi în tăcere și intră în întuneric, fiică a caldéilor, pentru că nu te vor mai numi stăpână a regatelor!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ „Șezi într-un colț și taci, fata haldeenilor, căci nu te vor mai numi împărăteasa împărățiilor.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Șezi tăcând și intră în întuneric, fată a Haldeilor! Căci nu te vei mai numi Doamna împărățiilor.

Isaia 47:5 Mawu Ofanana

Psalmi 31:17

Să nu rămân dat de rușine, Când, Doamne, eu mă-ncred în Tine. Cei răi să fie rușinați Și pradă morți-apoi lăsați!

Psalmi 46:10

„Opriți-vă! Aflați că Eu – Într-adevăr – sunt Dumnezeu: Eu, peste neamuri, stăpânesc Iar pe pământ, doar Eu domnesc.”

Isaia 13:10

Stelele-atunci au să pălească Și nu au să mai strălucească. Nici Orionu-atunci, la fel, Nu va mai străluci nici el, Iar soarele, abia ivit, Se-ntunecă în răsărit. Luna, apoi – de-asemenea – Nu va mai lumina nici ea.

Isaia 14:23

O mlaștină va fi aici Și un culcuș pentru arici, Căci locul fi-va – de îndat’ – Cu nimicire măturat!”

Isaia 14:4

Pentru-mpăratul cel pe care, În frunte Babilonu-l are – Atunci, un cântec vei cânta, Cari va cuprinde viața ta: „Iată, asupritorul meu A dispărut. De-al său jug greu – Acuma – m-am eliberat, Iar asuprirea a-ncetat,

Isaia 21:9

Mulți călăreți, eu am zărit, Doi câte doi cum au venit.” Apoi, străjerul a luat Cuvântul iar, și a strigat: „Iată acuma, am văzut Că Babilonul a căzut! Toate icoanele-s sfărmate Ș, la pământ sunt aruncate!”

Isaia 23:2

Voi cari, pe țărmuri, locuiți, Cuprinși de groază amuțiți, Pentru că voi toți i-ați văzut Pe-aceia care-au străbătut Marea, căci negustori erau Și – din Sidon – la voi veneau!

Isaia 47:1

„Pogoară-te – degrabă – până Ai să ajungi jos, în țărână, Fiică a Babilonului Și doar lutul pământului Drept așternut – de-acum – să-ți fie, Să nu ai scaun de domnie, Fecioară a Haldeilor; Pentru că-n fața tuturor, Nu vei mai fi bine văzută, Drept subțirică și plăcută.

Isaia 47:7

Ai zis: „Mereu voi avea casă Și-n veci voi fi împărăteasă. Nu te-ai gândit, nici n-ai visat, Că totul se sfârșește-odat’.

Ieremia 25:10

Nu va mai fi vreo bucurie, Nici chiote de veselie. Nu va mai fi, în orice casă, Cântec de mire și mireasă. De-asemenea, va fi oprit – Atunci – al morii huruit, Iar întunericul va-nvinge, Căci raza lămpii se va stinge.

Ieremia 8:14

„De ce stăm jos? Hai să plecăm Și în cetăți să ne-așezăm. Acolo să ne-adăpostim Ca în ăst fel să nu murim, Căci Dumnezeu ne osândește Și-acum la moarte ne sortește. Iată că apa otrăvită Ne este nouă rânduită, Pentru că am păcătuit Față de Domnul, negreșit.

Plângerile 1:1

Vai! Cât e de nenorocită Și-acuma șade părăsită Cetatea-n care, altădată, Mare mulțime-a fost aflată! Ca și o văduvă, e ea! Dacă-nainte se vădea Mare-ntre neamuri, iar sub soare, Fruntașă fost-a-ntre popoare, Iată că e nenorocită, Căci astăzi este înrobită!

Plângerile 2:10

Bătrânii cari în Sion sânt, Și-au pus țărână-n cap și tac, Stând pe pământ, cu strai de sac. Fecioarele cele pe care Mândrul Ierusalim le are, Își pleacă capul în pământ, Căci prinse de tristețe sânt.

Habacuc 2:20

Domnul e-n Templul Lui cel Sfânt. Să tacă-ntreg acest pământ!

Zaharia 2:13

Să tacă-n fața Domnului Făpturile pământului, Căci El, din locul Său cel sfânt, S-a ridicat peste pământ!”

Iuda 1:13

Ca valurile înspumate Care aleargă-nfuriate, Mereu, pe fața mărilor, Își spumegă rușinea lor Oameni-aceștia. Fiecare, Stele-au ajuns, rătăcitoare; Iar pentru ei, fost-a păstrată Doar negura întunecată, Și-o vor primi, pentru vecie.

Revelația 17:18

O știi – e o cetate mare, Stăpână peste împărați, Cari sunt, în lume-ncoronați.”

Revelația 18:7

Pe cât, pe sine, s-a slăvit, S-a desfătat și-a risipit, Pe-atât de mult vin să-i dați voi, Precum și tânguire-apoi! Pentru că ea și-a zis, mereu, „Șed, ca împărăteasă, eu; Nu-s văduvă și nu am știre Despre ce-nseamnă tânguire!”,

1 Samuel 2:9

El, pașii oamenilor Săi, Îi va păzi, pe-ale lor căi; Însă cei răi sunt nimiciți Și-n întuneric risipiți. Căci omul n-o să biruiască Doar prin puterea-i omenească.