Isaia 47:2 - Biblia în versuri 2014

² Ia pietrele de moară, fată, Și macină făina-ndată. Iute, marama să ți-o scoți Și saltă-ți poalele, să poți, Picioarele, să-ți dezvelești Ca peste râuri să pășești!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Ia pietrele de moară și macină făină! Dă-ți voalul la o parte! Ridică-ți rochia, descoperă-ți picioarele și treci prin râuri!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Ia pietrele de moară și macină făină! Ia-ți voalul de pe față! Dezbracă-te de robă. Descoperă-ți picioarele și treci prin râuri!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Ia pietrele de moară și macină grâul! Dă-ți la o parte vălul și suflecă-ți poalele! Dezvelește-ți piciorul și treci râurile!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Ia pietrele de moară și macină făină; scoate-ți marama, ridică-ți poala rochiei, descoperă-ți picioarele, treci râurile!

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Ia râșnița și râșnește făină! Ridică‐ți mahrama, suflecă‐ți poalele! Dezgolește‐ți șoldul, treci râurile!

Isaia 47:2 Mawu Ofanana

Geneza 24:65

Și robului, ea i-a vorbit: „Spune-mi, acela-i domnul meu?” El zise: „E stăpânul meu” – Fata, de cum a auzit, Cu voalul, fața și-a-nvelit.

1 Cronici 19:4

Hanun, atuncea, i-a-nhățat, Pe slujitori și le-a tăiat Bărbile, iar pe jumătate Chiar hainele le-au fost tăiate, Până la brâu și înapoi I-a slobozit să plece-aspoi.

Iov 31:10

Atunci nevasta mea, mereu, Să-i macine altui bărbat, Cu altul să se urce-n pat, De-altul să fie necinstită! Iată dorința mea, rostită!

Exodul 11:5

Pieri-vor toți ai voștri prunci, Cari mai întâi vi s-au născut. Lucrul acest va fi-nceput De la urmașul pus pe tron Chiar de măritul Faraon, Până la cel mai ne-nsemnat Fecior al roabei care-a stat La râșniță. Primii născuți Ai dobitoacelor, trecuți În moarte, chiar și ei fi-vor.

Qohelet 12:4

Până când, încă, nu se-nchid Ușile gurii – buzele – Și poți să-ți strecori vorbele. Când uruitul morii tale Slăbește, atunci și de ale Înaripatelor slab cânt Nopțile tulburate-ți sânt, Iar glasul cântăreților Nu-l mai auzi, răsunător, Ci-năbușit îl prinzi acum.

Isaia 20:4

La fel va face și cel care Este-n Asiria mai mare, Pentru că va lua apoi, Pe mulți din ei, prinși de război, Și din Egipt și-asemenea Și de prin Etiopia. Și surghiuniți, va lua mulți. Tineri, bătrâni – goi și desculți – Vor fi luați pe negândite. Spinările descoperite, Oameni-acei și le vor ține, Spre a Egiptului rușine.

Isaia 3:17

Domnul o să le pleșuvească Și o să le descoperească Rușinea-n fața tuturor.”

Isaia 3:23

Maramele cele ușoare, Turbanele, cămășile Cele subțiri și-oglinzile.

Isaia 32:11

Voi, cele care vă vădiți Fără de griji, vă îngroziți! Nepăsătoarelor! Sculați Grabnic acum, și tremurați! De straie, dezbrăcați-vă! Mergeți și dezgoli-ți-vă, Iar coapsele vă-ncingeți voi, Cu hainele de jale-apoi.

Ieremia 13:22

Și dacă întâmpla-se-va, Să-ți zici, în inimă, cumva, „De ce mi se întâmplă mie, Lucrul acesta?”, atunci ție Ți se va spune, negreșit: „Pentru că ai păcătuit! De-aceea, ți s-au ridicat Poalele hainelor, de-ndat’, Și-acum silit te pomenești, Călcâiele să-ți dezgolești.

Ieremia 13:26

De-aceea, iată ce îți zic: Poalele am să îți ridic, Astfel încât, a ta rușine Va fi văzută de oricine.

Ieremia 25:10

Nu va mai fi vreo bucurie, Nici chiote de veselie. Nu va mai fi, în orice casă, Cântec de mire și mireasă. De-asemenea, va fi oprit – Atunci – al morii huruit, Iar întunericul va-nvinge, Căci raza lămpii se va stinge.

Ieremia 27:7

Astfel, oricare-mpărăție Va fi supusă-n fața lui, Precum și-n fața fiului Și al nepotului ce-l are, Până veni-va vremea-n care Și țara lui are să fie Supusă de o-mpărăție Și de un neam cu mult mai mare, Ce se va dovedi mai tare.

Plângerile 5:13

Pe-ai noștri tineri i-au silit Ca să râșnească, ne-ncetat. Copii-au fost puși la cărat Poveri de lemne. Mulți slăbeau Și sub poveri se prăbușeau.

Osea 2:3

De nu va face astfel, iată, Am s-o dezbrac în pielea goală, Fiind apoi – fără-ndoială – Precum a fost la început, În ziua-n care s-a născut. O fac s-ajungă o pustie. Pământ uscat are să fie, Pentru că iată, bunăoară, De sete, am s-o las să moară!

Miheia 1:11

Locuitoareo din Șafir Umblă pe al cărării fir; Treci cu rușinea dezvelită; Pășește dar, descoperită. Locuitoarea cea pe care Ținutul din Țanan o are, Să iasă, nu mai îndrăznește, Iar jalea care se vădește Că bântuie în Bet-Hațel, Vă-mpiedică-a veni la el.

Matei 24:41

Dacă, atuncea – bunăoară – Două femei vor fi la moară, Doar una are-a fi luată, Iar cealaltă va fi lăsată.

Luca 17:35

La moară, din două femei Cari macină, una-i luată, În timp ce alta e lăsată.

1 Corinteni 11:5

Orice femeie, de la voi, Dacă se roagă – sau, apoi, O prorocie, a rostit – Fiind cu capul dezvelit, Ea, negreșit, păcătuiește, Căci, pe-al ei cap, îl necinstește, Pentru că ea-i ca una care E rasă-n cap și, păr, nu are.

Judecători 16:21

Când Filisteni-au năvălit, L-au apucat și l-au trântit, Iar când a fost întins pe jos, S-au repezit toți și i-au scos, Îndată, ochii, fără teamă Și-apoi, cu lanțuri de aramă, Strâns, peste brațe, l-au legat. În urmă, l-au întemnițat, Și-n temnița-n care l-au dus, Să-nvârtă-o râșniță, l-au pus.