Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 47:13 - Biblia în versuri 2014

13 Te-ai obosit tot întrebând Și ajutoare așteptând. Să vină și să-ți țină parte Cei cari știu cerul a-l împarte, Cei care stelele pândesc, Aceia care îți vestesc – Citind numai după luni noi – Ce ți se va-ntâmpla apoi!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Ai obosit de atâtea sfaturi. Să se ridice și să te salveze cei ce studiază cerurile, cititorii în stele, care la fiecare lună nouă prezic ce are să ți se întâmple.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Ai obosit de atâtea sfaturi. Să se ridice și să te salveze cei care studiază cerul – cititorii în stele – cei care la fiecare lună nouă prezic ce urmează să ți se întâmple.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Ai obosit de mulțimea planurilor tale. Să se ridice și să te salveze cei care împart cerurile, cei care văd în stele și cei care cunosc lunile de ceea ce va veni asupra ta.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Te-ai obosit tot întrebând: să se scoale dar și să te scape cei ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ți se întâmple!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Ești obosită de mulțimea sfaturilor tale. Să se scoale acum și să te mântuiască cei ce împart cerurile, privitorii stelelor, care prezic după lunile noi cele ce vor veni peste tine!

Onani mutuwo Koperani




Isaia 47:13
13 Mawu Ofanana  

Eu singur doar, Mă dovedesc, În stare să zădărnicesc Chiar semnele cele pe care Prorocul mincinos le are Și să-i scot drept înșelători Pe cei care sunt ghicitori. Fac, pe-nțelepți, să dea-napoi Și-n nebunie mai apoi, Prefac toată știința lor.


Așa va fi soarta pe care, Va-mpărtăși-o fiecare Dintre acei la cari mergeai Când întrebări tu le puneai. La fel va fi și cu acei Cu cari făceai negoț, căci ei Se risipesc precum un nor, Și n-au să-ți vină-n ajutor.”


Aceste două lucruri, iată, Ți se vor întâmpla deodată: Și văduvă tu ai să fii, Dar și lipsită de copii. Cu toate te vei pomeni Că într-o zi îți vor veni. Ele-au să te lovească tare, Cu o putere foarte mare, În ciuda descântecelor Și a vrăjitoriilor Pe care le vei fi făcut.


Te obosești mergând, dar iată Că „Încetez!”, nu zici vreodată. Putere – încă – reușești, În mâna ta să mai găsești: De-aceea încă, bunăoară, Tristețile nu te doboară.


Atunci când întâmpla-se-va Ca să vă spună cineva: „Să-i întrebați – de bună seamă – Pe-aceia cari, pe morți, îi cheamă, Pe-aceia care pot să știe Ce are-n viitor să fie, Sau pe acei care șoptesc Ori pe cei cari bolborosesc”, Voi să răspundeți, mustrător: „Nu va-ntreba oare-un popor, Aceste lucruri, tot mereu, Pe Cel care-i e Dumnezeu? Despre cei vii, poporul are, Pe morți, să îi întrebe, oare?


Domnul oștirii a vorbit: „Zidul cel larg și întărit, Al Babilonului, de-ndat’, Are să fie dărâmat, Iar ‘naltele porți ale lui Vor cădea pradă focului. ‘Geaba popoarele muncesc, Iar neamuri, pentru foc, trudesc!”


După ce ai să împlinești Și acest lucru, să vorbești, De-ndată, tot poporului Din Babilon și să îi spui: „Așa precum s-a scufundat Cartea, așa va fi-necat Și Babilonul! Veți vedea Că nicicând el nu va putea Să se ridice peste fire, Din marea lui nenorocire, Cu care am să îl lovesc. Puterile li se sleiesc La toți, atunci, și vor cădea, Căci n-o să-i scape nimenea!” Până aici este solia Ce a rostit-o Ieremia. Cuvintele ce le-a rostit – Iată – aicea s-au oprit.


Truda-i degeaba! E un chin, Căci de rugină este plin, Și-aceasta nu se dezlipește. Doar focu-i cel ce reușește Să-nlăture rugina care E așezată pe căldare.


Însă în noaptea ‘ceea chiar, Ucis căzut-a Belșațar, Cel care fost-a domnitor Al tuturor Haldeilor.


Al oștii Domn a pregătit Lucrul acesta, negreșit. Popoarele se ostenesc Doar pentru foc și se trudesc Degeaba neamurile-aflate Pe-ntreg pământul răsfirate.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa