Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 47:11 - Biblia în versuri 2014

11 Tocmai de-aceea, peste tine – Acum – nenorocirea vine, Fără ca tu să poți vedea Zorile sale. Va cădea Urgia, când nici nu gândești, Și n-ai să poți să o oprești. Prăpădu-apoi te va călca Și n-ai să poți a-l împăca.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Dar va veni nenorocirea peste tine și nu vei ști s-o alungi prin vrăjitorie; se va abate dezastrul asupra ta și nu vei putea să te salvezi plătind un preț de răscumpărare; va veni ruina peste tine pe neașteptate, fără să-ți dai seama.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Dar va veni dezastrul peste tine și nu vei ști să îl faci să dispară. Va cădea peste tine și nu îl vei putea anula. Va veni ruina brusc împotriva ta, fără să știi ceva anticipat despre ea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Va veni asupra ta răul și nu vei ști să-l previi, va cădea asupra ta dezastrul și nu vei putea să-l suporți, va veni asupra ta, dintr-o dată, devastarea și tu nu vei ști.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 De aceea nenorocirea va veni peste tine fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine fără s-o poți împăca și deodată va veni peste tine prăpădul, pe neașteptate.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 De aceea va veni răul peste tine, nu vei ști de unde se ridică; și va cădea peste tine nevoia pe care n‐o vei îndepărta și pustiirea pe care n‐ai bănuit‐o va veni peste tine deodată.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 47:11
28 Mawu Ofanana  

Vrăjmașii noștri se-nmulțeau Și de mânie plini ziceau: „Ne va vedea acel popor, Când vom sosi-naintea lor. Asupra lor vom tăbărî, În iureș, îi vom omorî Și-n acest fel vom face noi, Lucrarea să-nceteze-apoi.”


Prăpădul să-i năpăstuiască, Pe ne-așteptate să-i lovească Și-n lațul ce a fost întins, Al lor picior să fie prins! În groapa lor, chiar ei să cadă, Pieirii să-i ajungă pradă!


Seamă luați voi cari, mereu, Uitați de Domnul Dumnezeu, Ca nu cumva să vă sfâșii Și să vă șterg dintre cei vii, Căci n-o să fie nimenea, De-a vă scăpa din mâna Mea.


Să vină moartea, să-i doboare! Apoi, de vii să se pogoare În locuința morților! Căci răul e-n inima lor, Este în a lor locuință Și-asemeni în a lor ființă.


Ei într-o clipă-s nimiciți! Pierdut e neamul răilor: Sunt spulberați, sunt risipiți. Năprasnic e sfârșitul lor.


Pe cei care păcătuiesc, Nenorociri îi urmăresc; Însă toți cei neprihăniți, Cu fericire-s răsplătiți.


Gemeți! Căci ziua Domnului E-aproape, cu mânia Lui. Ea vine peste-ntreaga fire, Asemeni ca o pustiire A Celui care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu!


Vrăjmașii care te înfruntă, Vor fi ca pulberea măruntă. Asupritorii au să-ți fie, Precum e pleava pe câmpie, Purtată-n zbor peste pământ, De adierea unui vânt.”


Astă nelegiuire-apoi, Are să fie, pentru voi, Spărtura care șubrezește Zidul și cari îl prăbușește Pe negândite, dintr-o dat’:


Îngerul Domnului, sosit În miez de noapte, a lovit Oștile-Asirienilor. El a ucis, din rândul lor – Atunci – o sută și optzeci Și cinci de mii, de oameni. Deci, Când zorile s-au arătat, Doar trupuri moarte a aflat – Pe câmpuri – Sanherib. Îndată,


Lumina, Eu o întocmesc, Iar bezna, tot Eu o-mpletesc. Eu dau belșugul și tot Eu Aduc restriștea căci, mereu, Aceste lucruri Eu le fac, Numai după al Meu bun plac.


Aceste două lucruri, iată, Ți se vor întâmpla deodată: Și văduvă tu ai să fii, Dar și lipsită de copii. Cu toate te vei pomeni Că într-o zi îți vor veni. Ele-au să te lovească tare, Cu o putere foarte mare, În ciuda descântecelor Și a vrăjitoriilor Pe care le vei fi făcut.


N-ai auzit, nu le-ai știut; Urechi deschise n-ai avut – Odinioară – să ții minte Și să le știi mai dinainte. Eu am știut că – ne-ndoios – Te dovedești necredincios, Căci de la naștere-ai primit Tu, numele de răzvrătit.


Piere cel ce-i neprihănit. Încetișor, neauzit, Această lume el o lasă: Moare, dar nimănui nu-i pasă. Se duc toți oamenii de bine, Dar să ia seama, nu e cine, Că răutatea e de vină Că numai ea este pricină, Când e luat cel dovedit Precum că e neprihănit.


Întreg pământu-nspăimântat Se clatină, neîncetat, Pentru că planul Domnului – În contra Babilonului – Se împlinește, negreșit, Iar Babilonul, pustiit Va fi de Domnul. În ăst fel, Nimeni nu va scăpa din el.


Cetățile-i, într-un târziu, Ajuns-au toate, un pustiu, Pământ uscat și pustiit, O țară de nelocuit, Un loc pe unde nimenea, Să treacă, nu mai îndrăznea.


Dar cade Babilonul – iată – Și zdrobit este, dintr-odată! Plângeți-l dar, popoarelor Și-aduceți leac alinător, Căci poate că își va usca Rana și se va vindeca!”


M-au auzit c-am suspinat, Dar nimeni nu m-a mângâiat. Vrăjmașii mei primit-au știre Despre a mea nenorocire Și bucuria i-a umplut În clipa-n care au văzut Cum că necazul care vine, Asupra mea, e de la Tine. Însă eu știu că va apare Și pentru ei, o zi în care Tu îi vei face ca să fie Și ei, atunci, asemeni mie.


Nenorocirile ce vin Asupra lor, șireag se țin. Zvon după zvon aduce știre, Mereu, doar de nenorocire. Ei, pe proroci, i-au căutat Și cer vedenii, ne-ncetat. Dar iată că ai lor preoți Nu mai știu Legea și-apoi toți Bătrânii lor, de-asemenea, Nu mai pot, sfaturi, ca să dea.


Luați-l dar, chinuitori! În temniță să putrezească Până când are să plătească!”


Pentru că-ți spun, adevărat, Că nu vei fi eliberat, Decât când ai să-napoiezi Tot ceea ce îi datorezi.”


Mai înainte ca să vie Potopul, toți mâncau și beau, Se măritau și se-nsurau, Până-n corabie-a intrat Noe. Dar, nimeni n-a băgat, De seamă, și-astfel, a venit Potopul, ce i-a înghițit, Pe oamenii de peste tot.


Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.


Să-ți amintești ce ai primit Și ce anume-ai auzit! Te pocăiește și, să știi, Pe-acelea, bine, să le ții! De-acum, de n-ai să veghezi bine, Ca hoțul, voi veni la tine, Căci n-ai să știi ceasul în care, În casa ta, Eu voi apare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa