Isaia 47:1 - Biblia în versuri 2014

¹ „Pogoară-te – degrabă – până Ai să ajungi jos, în țărână, Fiică a Babilonului Și doar lutul pământului Drept așternut – de-acum – să-ți fie, Să nu ai scaun de domnie, Fecioară a Haldeilor; Pentru că-n fața tuturor, Nu vei mai fi bine văzută, Drept subțirică și plăcută.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ Coboară și așază-te în țărână, fiică, fecioară a Babilonului! Șezi pe pământ fără să ai vreun tron, fiică a caldeenilor, căci nu vei mai fi numită gingașă și delicată.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Fiică, domnișoara Babilonului, coboară și așază-te în praful pământului! Tu, cea care ești fiică de caldeeni, stai pe pământ fără să ai vreun tron – pentru că nu vei mai fi numită fină și delicată!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Coboară și așază-te pe țărână, fecioară, fiică a Babilónului! Așază-te pe pământ, fără tron, fiică a caldéilor! Pentru că nu te vor mai chema plăpândă și gingașă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Coboară-te și șezi în țărână, fecioară, fiica Babilonului; șezi pe pământ, fără scaun de domnie, fiica haldeenilor, căci nu te vor mai numi subțirică și plăcută.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Coboară‐te și șezi în țărână, fecioară, fată a Babilonului! Șezi pe pământ, fără scaun de domnie, fată a Haldeilor! Căci nu te vei mai numi plăpândă și gingașă.

Isaia 47:1 Mawu Ofanana

Iov 2:13

Prietenul. S-au așezat – Înconjurându-l – pe pământ Și n-au mai scos nici un cuvânt O săptămână, căci știau Ce mari dureri îl chinuiau.

Iov 2:8

Un ciob de sticlă a luat Sărmanul Iov, de-a scărpinat Piele-ai spuzită de puroi Și în cenușă-a stat apoi.

Psalmi 137:8

Ah, fiica Babilonului, Sortită ești prăpădului! Ferice fie de acel Care-ți va face rău, la fel Precum tu însuți te-ai purtat, Când robi ai tăi, noi ne-am aflat!

Psalmi 18:27

Poporul care e smerit, De Tine este mântuit. Priviri trufașe dovedite, În fața Ta vor fi smerite.

Psalmi 89:44

Tu, strălucirea ce-o avea, Ai stins-o și de-asemenea Trântit făcut-ai ca să fie Scaunul său, cel de domnie.

Isaia 13:1

Iată ceea ce-a prorocit Cel cari, Isaia, s-a numit – După cuvântul Domnului – În contra Babilonului. Isaia se vădea cel care, Părinte, pe Amoț, îl are.

Isaia 13:13

Pentru aceasta, să se știe Că cerul îl voi clătina. Pământul se va legăna, Căci zguduit are să fie Din temelii, de-a Mea mânie. De-a Domnului mânie-aprinsă, Lumea va fi atunci cuprinsă, Pentru că este ziua Lui, Ziua mâniei Domnului.

Isaia 14:1

Dar Dumnezeu este Cel care, Față de Iacov – milă – are, Pentru că iar, pe Israel, Are să îl aleagă El Și are să îl ducă iară, Ca să îi dea tihnă în țară. Atunci străinii vor veni, Pentru că ei se vor uni Cu a lui Iacov casă mare,

Isaia 21:1

Către pustia mării, iată, E prorocia îndreptată. Precum pornește-o vijelie Din miazăzi, are să vie Și el, din țara-nfricoșată, Trecând pustia neumblată.

Isaia 23:12

Spunând așa: „Iată, de-acum, N-ai să te bucuri nicidecum Tu care fost-ai dovedită A fi fecioară necinstită, Tu, fiică a Sidonului! Scoală, și-n a Chitimului Țară, să mergi să-ți cauți tihnă! Dar nu ai să găsești odihnă.

Isaia 26:5

Pe cei cari pe-nălțimi au stat I-a risipit și-a răsturnat – Apoi – cetatea cea-ngâmfată. Jos, la pământ, a fost culcată Și tăvălită în țărână, De-a Domnului temută mână.

Isaia 3:26

Vor geme porțile pe care Fiica Sionului le are, Căci despoiată va fi ea Și pe pământ are să stea.

Isaia 37:22

Iată cuvântul Domnului Pe care-l spune-n contra lui: „Fiica Sionului, vezi bine, Dispreț are față de tine. Fata Ierusalimului, În urma împăratului, Mișcă din cap și râde doar.

Isaia 52:2

Ierusalime, nu mai ține, Țărâna ‘ceea, peste tine! Înlătură-o de pe-al tău strai Și-n capul oaselor să stai! Tu, fiică a Sionului, Desfă-ți, din jurul gâtului, Lațul cel care te strângea Și în robie te ținea!

Ieremia 13:18

Mergi la-mpărat și negreșit Vei spune ce ți-am poruncit! Să-i spui dar, împăratului Precum și-mpărătesei lui: „Jos, pe pământ, vă așezați, Căci nu mai sunteți împărați! Cununile ce le-ați avut, Iată – acuma – v-au căzut. Cununile ce le aveați, Cu care vă împodobeați, Iată că nu le mai aveți Și împărați nu mai sunteți!”

Ieremia 46:11

Fecioară a Egiptului, Spre țara Galaadului Îndreaptă-te, mai repejor, Să aduci leac alinător! Degeaba întrebuințezi Atâtea leacuri, căci – cum vezi – Nu-i vindecare, pentru tine!

Ieremia 48:18

„Pogoară-te, plină de jale Și din locașul slavei tale, Stai jos, pe un pământ uscat, Tu, cea care te-ai arătat A fi locuitoarea lui Și fiică a Dibonului! Pustiitorul a pornit – Acela ce a pustiit Moabul – iată-l dar, că vine Și te lovește și pe tine! Cetățile tale-ntărite, Cu toate, fi-vor nimicite!

Ieremia 50:1

Iată cuvântul Domnului, Asupra Babilonului Și-asupra țării cea pe care Neamul Haldeilor o are, Cuvânt care a fost rostit Prin Ieremie, negreșit:

Ieremia 50:42

Sulițe au oameni-acei Și arcul îl mânuiesc ei. Lipsiți de milă se vădesc Și-asemenea mării mugesc. Pe caii lor, ei vin grăbiți, Gata de luptă pregătiți. Iată dar, ceea ce te-așteaptă: Ei, împotriva ta, se-ndreaptă, Fiică a Babilonului! Scăpare, pentru tine, nu-i!

Ieremia 51:1

Așa vorbește Domnul: „Iată, Eu ridica-voi, de îndată, În contra Babilonului Precum și a poporului Haldeu, un vânt nimicitor.

Ieremia 51:33

Căci Domnul oștilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A cuvântat în contra lui: „Copila Babilonului E ca o arie pe care Oameni-o calcă în picioare. O clipă doar, și va vedea Că o să vină peste ea, Pe firul vremii – pe furiș – Și timpul pentru seceriș.”

Ieremia 51:51

„Iată că noi ne rușinam, Ocara când o auzeam. Adânc, rușinea ne-a pătruns Și fețele ni le-am ascuns, Atuncea când noi am zărit Niște străini că au venit Să intre-n Casa Domnului, În sfântul Său locaș al Lui.”

Plângerile 2:10

Bătrânii cari în Sion sânt, Și-au pus țărână-n cap și tac, Stând pe pământ, cu strai de sac. Fecioarele cele pe care Mândrul Ierusalim le are, Își pleacă capul în pământ, Căci prinse de tristețe sânt.

Plângerile 2:21

Copiii și bătrânii sânt Culcați, în uliți, la pământ. Fecioarele, tinerii mei, Prin ascuțișul sabiei Au fost trecuți și au pierit, Căci i-ai ucis, când a venit Ziua mâniei Tale. Iată, I-ai junghiat pe toți, de-ndată, Căci milă nu ai arătat.

Plângerile 4:5

Aceia care au avut Hrană aleasă, au căzut, Pe ulițe și-au leșinat, Căci foametea i-a înhățat. Aceia care-au fost crescuți În purpură, fiind ținuți, Mereu, numai pe perne moi, De o grămadă de gunoi Ajuns-au, parte, a avea Și a se bucura de ea!

Езекиел 26:16

Toți voievozi-aceia cari Se dovedesc a fi mai mari, Își lasă jilțul lui domnesc Și straiul cel împărătesc – Straiul care, cum e știut, Doar la gherghef a fost cusut – Și plini de spaimă, precum sânt, Jos se așează, pe pământ. Din a ta pricină-s speriați Și sunt, de groază, clătinați.

Езекиел 28:17

Inima ți s-a îngâmfat Și-nțelepciunea ți-ai stricat Din pricină că tu erai Frumos și strălucire-aveai. De-aceea, fi-vei azvârlit Jos – la pământ – și dăruit Priveliște-mpăraților Popoarelor neamurilor.

Iona 3:6

La cel care a stăpânit Acel oraș – s-a auzit Spusa lui Iona, că nu-i șagă Acesta a-nțeles și-ngrabă, De pe-al său tron s-a ridicat; Cu sac, mantia și-a schimbat Și în cenușă a șezut.

Hagai 2:22

Iar scaunele de domnie Înlăturate au să fie. Îi nimicesc pe cei aflați, Peste popoare, împărați. Răstorn carele de război Cu cei ce urcă-n ele-apoi. Caii și călăreții lor, Pe fețele câmpiilor, Am să-i trântesc. Ei vor cădea Și-i va ucide sabia, Căci se vor bate între ei, Pierind toți călăreți-acei.

Zaharia 2:7

Sionule, să te grăbești, Să scapi tu care locuiești La fiica Babilonului!

Revelația 18:7

Pe cât, pe sine, s-a slăvit, S-a desfătat și-a risipit, Pe-atât de mult vin să-i dați voi, Precum și tânguire-apoi! Pentru că ea și-a zis, mereu, „Șed, ca împărăteasă, eu; Nu-s văduvă și nu am știre Despre ce-nseamnă tânguire!”,