Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 46:4 - Biblia în versuri 2014

4 Până când o să-ncărunțiți Și până o să-mbătrâniți, Același am să fiu, mereu, Și-am să vă dau sprijinul Meu. Necontenit, vă însoțesc Pentru că Eu vă mântuiesc.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Până la bătrânețea voastră Eu voi fi Același, până veți încărunți vă voi purta. Eu v-am făcut și Eu vă voi sprijini; vă voi purta și vă voi scăpa.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Până la bătrânețea voastră, Eu voi fi același. Până vă va albi părul, Eu vă voi proteja. Eu v-am făcut și Eu vă voi susține. Voi fi cu voi și vă voi scăpa.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Până la bătrânețe, eu sunt același, până la căruntețe voi fi sprijin; eu am făcut și eu voi purta, eu voi duce și eu voi elibera.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 până la bătrânețea voastră Eu voi fi Același, până la căruntețele voastre vă voi sprijini. V-am purtat și tot vreau să vă mai port, să vă sprijin și să vă mântuiesc.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Până la bătrânețe eu sunt Același și până la peri cărunți eu vă voi purta. Eu v‐am făcut și eu vă voi duce; da, vă voi purta și vă voi scăpa.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 46:4
17 Mawu Ofanana  

Iată, Acesta-i Dumnezeu Și e al nostru, tot mereu. El, călăuză, Se vădește Și pân’ la moarte ne-nsoțește.


Să fie binecuvântat Al nostru Domn cari, ne-ncetat, Poartă povara noastră grea Și mântuire-o să ne dea.


Să nu mă lepezi, Domnul meu, Dacă bătrâna am să fiu eu, Ca să vestesc tăria Ta Celor ce mă vor asculta, Pentru a ști de ea, apoi, Cei ce veni-vor după noi!


Să nu mă lepezi, Domnul meu, Dacă bătrân am să fiu eu, Fără puteri. Să mă păzești! Nicicând să nu mă părăsești!


Chiar și la bătrânețe – iată – Ei aduc roadă-mbelșugată. Sunt plini de suc și-au înverzit, Ca să arate – negreșit –


Și cine, oare, a-mplinit Aceste lucruri, negreșit? Cine e cel ce le-a făcut? Acela cari, de la-nceput, La Sine, neamuri, a chemat, E Domnul Cel adevărat, Eu, Cel dintâi, necontenit, Și-Același, până la sfârșit.


Eu sunt Cel de la început Și nimeni altul n-a putut, Din mâna Mea să izbăvească. Cine-o să se împotrivească, Atuncea când lucra-voi Eu?”


Totuși, voiesc să-ți dau de știre Că pentru Mine – negreșit – Îți șterg păcatul săvârșit Și-n seamă nu-ți vor fi ținute Fărădelegile făcute, Căci n-am să-Mi mai aduc aminte De faptele-ți de mai ‘nainte.


„Ascultă Iacove! La fel, Ascultă și tu, Israel! Eu sunt Cel care te-a chemat, Care – de mână – te-a luat! Eu sunt întâiul, tot mereu, Iar Cel din urmă sunt tot Eu.


„Căci despărțirea Îmi e Mie, Urâtă, în căsătorie!” – Domnul a zis, Cel cari mereu, În Israel, e Dumnezeu. „Urâți – de-asemeni – Îmi sunt Mie, Aceia cari cu silnicie Și-acoperă straiele lor” – A zis Domnul oștirilor. „Seamă luați și vă păziți! Necredincioși, voi să nu fiți!”


„Căci Eu sunt Domnul, Eu sunt Cel Care nu M-am schimbat defel. Voi, ai lui Iacov fii – să știți – De-aceea n-ați fost nimiciți!


Să știți că nu Îi pare rău, Lui Dumnezeu, de darul Său Și-apoi, nici de acea chemare, Făcută pentru fiecare.


Apoi, de grijă, v-a purtat Când, prin pustie, ați umblat. Va dus, deci, Domnul, prin pustiu, Precum un om, pe al său fiu, Și ați ajuns aici, astfel.


Sul, le va face mâna Ta – La fel ca și pe o manta – Căci nu sunt veșnic așezate, Și trebuie a fi schimbate. Dar Tu, același – negreșit – Ai să rămâi, necontenit; Iar anii Tăi nu se sfârșesc, Ci veșnici, ei se dovedesc.”


Și ieri și astăzi – ne-ndoios – Același e Iisus Hristos Și tot la fel, are să fie Și-acum, dar și în veșnicie!


Oricare lucru bun, primit, Oricare dar desăvârșit, Pe care noi l-am căpătat, Numai de sus, ne este dat. Toate acestea, fraților, Părintele luminilor Ni le-a trimis. Nici o schimbare Și nici o umbră de mutare – În El – nicicând, nu s-a văzut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa