Isaia 46:1 - Biblia în versuri 20141 „Iată, se prăbușește Bel. Nebo, apoi, cade și el. Idolii lor, pe vite-s puși; Pe dobitoace sunt aduși; Idolii care îi purtați Care pe vite-i încărcați, Au să ajungă o povară Și vor fi sarcini, bunăoară, Pe spatele bietelor vite Cari, de puteri, vor fi sleite! Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească1 Bel se apleacă, Nebo se îndoaie. Idolii lor sunt puși pe animale și pe vite; idolii pe care-i purtați sunt o povară pentru animalele obosite. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20181 Bel se prăbușește, Nebo se îndoaie. Idolii lor sunt puși pe animale care transportă bagaje. Idolii pe care îi transportați sunt o greutate (suplimentară) pentru animalele obosite. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20201 Bel se prăbușește, Nebó este răsturnat; idolii lor sunt pe animale și pe vite; încărcăturile voastre sunt purtate ca o povară de [animalele] trudite. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu1 Bel se prăbușește, Nebo cade; idolii lor sunt puși pe vite și dobitoace; idolii pe care-i purtați voi au ajuns o sarcină, o povară pentru vita obosită! Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19311 Bel s‐a plecat, Nebo s‐a încovoiat. Idolii lor sunt pe dobitoace și pe vite. Lucrurile pe care le purtați sunt încărcate, sunt o sarcină pentru dobitocul ostenit. Onani mutuwo |
Iată, în noaptea Paștelui, Eu, prin Egipt, am să pornesc, Pentru că am să îi lovesc Pe cei întâi născuți pe care, Acum, țara aceasta-i are, Oriunde sunt – în orice loc – Fie el om, sau dobitoc. Astfel, atunci – la acea dată – Eu am să fac o judecată, În contra zeilor pe care Țara Egiptului îi are. Va fi după al Meu cuvânt, Pentru că Eu doar, Domnul sânt.
Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie. În miazăzi ea se arată, Spre dobitoace, îndreptată: Printr-un ținut ce-i strâmtorat Și în necazuri înglodat – Pe unde leul viața-și ține, De unde doar leoaica vine, Cu șarpele cel zburător Și cu năpârca-n urma lor – Au să își ducă bogăția, Precum și toată visteria, Pe spatele măgarilor Și pe cel al cămilelor, La un popor cari, ne-ndoios, N-o să le fie de folos.
De-aceea, acești dumnezei Sunt precum e o sperietoare De păsări, pusă pe ogoare, Unde sunt castraveți aflați. Ei nu vorbesc și-s așezați În câmp, de către oameni. Ei – Adică idolii acei – Sunt fără viață, nu aleargă, Căci n-au picioare ca să meargă. De-aceea, voi să n-aveți teamă, Pentru că ei – de bună seamă – Nu pot a face rău sau bine.”
Va ridica, din locul lor, Oameni și în Egipt apoi, Îi va muta, prinși de război. De-asemenea, vor fi mutate Și chipurile lor turnate, Precum și toți idolii cei Care le sunt lor, dumnezei. Au să mai fie strămutate Vasele scumpe, ce-s lucrate Din aur și argint. Astfel, În pace îl va lăsa el, Vreo câțiva ani, pe cel aflat În miazănoapte, împărat.
Asur, ascultă – negreșit – Ceea ce Domnu-a poruncit În contra ta: „Nu vei avea Urmași cari numele să-ți ia, Căci nimeni nu va fi la voi, Să-ți poarte numele apoi. Din casa celui cari, mereu, Fusese al tău dumnezeu, Voi strânge chipurile toate Care cioplite-s sau turnate. Al tău mormânt va fi săpat, Căci prea ușor, ai fost aflat.”