Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 45:2 - Biblia în versuri 2014

2 „În fața ta, am să pășesc Și drumul am să-l netezesc. Voi sfărâma uși de aramă Și am să rup – de bună seamă – Zăvoarele din fier făcute, Care pe porți au fost bătute.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 «Eu Însumi voi merge înaintea ta și voi netezi munții; voi sparge ușile de bronz și voi tăia barele de fier;

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Eu personal voi merge înaintea ta și voi nivela munții. Voi sparge ușile de bronz și voi tăia barele de fier.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Eu voi merge înaintea ta, voi nivela ridicăturile, voi zdrobi ușile de bronz și voi sfărâma zăvoarele de fier.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 „Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărâma ușile de aramă și voi rupe zăvoarele de fier.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Voi merge înaintea ta și voi netezi locurile ridicate: voi sfărâma ușile de aramă, și voi tăia în două zăvoarele de fier;

Onani mutuwo Koperani




Isaia 45:2
17 Mawu Ofanana  

El a zdrobit porți de aramă Și a sfărmat – de bună seamă – Zăvoarele cele-ncuiate Care din fier au fost lucrate.


Pe-un munte gol, să ridicați Un steag și să vă înălțați Glasul, făcând semne din mână, Celor cari trebuie să vină La poarta-asupritorilor!


Gemeți voi porți, înspăimântate! Bocește-te și tu, cetate! Țară a Filistenilor, Cutremură-te! Căci un nor De fum – iată-l – acuma vine, Din miazănoapte, peste tine, Iar șirurile cele-ntinse, Ale vrăjmașului, sunt strânse.”


În țară, numai pustiirea S-a-ntins și stăpânește firea. E pustiire în cetate, Iar porțile sunt dărâmate.


Văile fi-vor înălțate, Iar culmile vor fi plecate. Să se prefacă în vâlcele, De-ndat’, strâmtorile acele, Iar coastele, câmpii, să fie.


Pe orbi, pe drumul neumblat – În urmă – îi călăuzesc, Căci am să îi povățuiesc Doar pe cărări necunoscute Care de ei n-au fost bătute. Le voi preface în lumină, Întunecimea cea deplină, Iar căile cele cotite Au să le fie netezite. Acestea am să le-mplinesc Și nu o să îi părăsesc.


L-am așezat – de-asemenea – Pe Cir, după dreptatea Mea. Ale lui căi, Eu le păzesc, Mereu, și i le netezesc. El are să-Mi zidească iară, Cetatea-n a lui Iuda țară, Iar prinșilor mei de război, Le va da drumul mai apoi, Fără să ia răscumpărare Sau daruri de la fiecare, Pentru căci Cel care-a vorbit E Domnul oștii, negreșit.”


Eu sunt Cel care a vorbit. Eu l-am chemat, l-am întărit Și am să-l fac izbutească, În ceea ce-o să-nfăptuiască.


„Spre Hanania, te grăbește Și-n felu-acesta îi vorbește: „Iată că Domnul a văzut Lucrul pe care l-ai făcut Și-n urmă El a cuvântat: „Un jug de lemn ai sfărâmat, Însă,un jug de fier îți spun Că în al său loc am să pun!”


Vitejii Babilonului Nu luptă. Stau în cetățui. Puterea a sleit în ei Și sunt ca și niște femeii. Cei care sunt vrăjmași ai lor, Foc le-au pus locuințelor, Sfărmând zăvoarele aflate Pe ale lor uși încuiate!


Domnul oștirii a vorbit: „Zidul cel larg și întărit, Al Babilonului, de-ndat’, Are să fie dărâmat, Iar ‘naltele porți ale lui Vor cădea pradă focului. ‘Geaba popoarele muncesc, Iar neamuri, pentru foc, trudesc!”


Cuvântul „Împărțit” arată Că-mpărăția ți-e luată Și e-mpărțită Mezilor Și-asemenea și Perșilor!”


Cu coarnele, el împungea Către apus și-asemenea Spre miazăzi și, negreșit, Spre miazănoapte. N-am zărit Vreo fiară care ar putea Ca împotrivă să îi stea, Iar cei ce-n mână i-au căzut, Să scape, nu au mai putut. Acel berbece nu făcea Decât așa precum voia, Din pricina puterii care I se făcuse foarte mare.


Iată dar că al tău popor E-asemenea femeilor. În a vrăjmașilor tăi cale, Deschise sunt porțile tale, Căci flăcările-au mistuit Zăvoarele ce le-au păzit!


Oricare vale-i astupată Și orice culme-i nivelată; Căile strâmbe-s descâlcite Și vor fi drepte; netezite Fi-vor de-acum drumurile,


Petru se ridică-n picioare, Privi întreaga adunare – O sută douăzeci de frați Erau, acolo, adunați – Iar apoi, zise: „Fraților,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa