Isaia 45:1 - Biblia în versuri 20141 „Așa vorbește Domnu care, Pe Cir, drept uns al său, îl are, De mână-l ia și-l însoțește, Căci să doboare, îl gătește, Mulțimile popoarelor, Iar brâul împăraților Să îl dezlege; să deschidă Porți cari să nu se mai închidă. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească1 Așa vorbește Domnul către unsul Său, către Cirus, pe care l-am apucat de mâna dreaptă ca să supună națiunile înaintea lui și să dezlege brâul împăraților, ca să deschidă porțile înaintea lui, porți ce nu vor mai fi închise: Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20181 «Iahve vorbește unsului Său – lui Cirus, pe care l-am apucat de mâna dreaptă ca să domine popoarele și să îi dezbrace pe regi de armurile lor, ca să deschidă porțile înaintea lui – acele porți care nu vor mai fi închise: Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20201 Așa vorbește Domnul către unsul său, Círus, pe care l-am luat de mâna dreaptă pentru ca să înjosesc înaintea lui neamurile, să dezleg coapsele regilor, ca să deschid ușile și porțile să se închidă. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu1 Așa vorbește Domnul către unsul Său, către Cirus, pe care-l ține de mână ca să doboare neamurile înaintea lui și să dezlege brâul împăraților, să-i deschidă porțile, ca să nu se mai închidă: Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19311 Așa zice Domnul către unsul său, către Cir, a cărui dreaptă am ținut‐o ca să supun popoarele înaintea lui și voi dezlega coapsele împăraților ca să deschid ușile înaintea lui și porțile nu se vor închide: Onani mutuwo |
Isaia 45:1
31 Mawu Ofanana
În Persia, înscăunat Fusese Cir, drept împărat. În primul său an de domnie, S-a împlinit o prorocie Ce Ieremie o făcuse, Așa după cum Domnul spuse. În acel an, Domnu-a trezit Duhul lui Cir cel ce-a domnit Peste ținutul Perșilor. Atunci, spre știrea tuturor, Cir poruncit-a să se scrie Epistole-n împărăție Și prin viu grai să se vestească Porunca cea împărătească:
„Așa vorbește Cir, cel care, În Persia, este mai mare: „Al cerurilor Dumnezeu, Putere-a dat brațului meu, Căci țările de pe pământ În mâna mea, acuma, sânt. Iată că Domnul a venit La mine și mi-a poruncit, Grabnic, o casă să-I zidesc. Vrea, casa, să o construiesc În Iuda, în cetatea care, Ierusalim, drept nume, are.
Cine-i Cel cari S-a îndreptat Spre răsărit și l-a săltat Pe cel pe care l-a găsit Precum că este potrivit Să calce-n urma Domnului Și în neprihănirea Lui? Cine-i supune împărați, Peste popoare așezați, Și neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ? Cine le sfarmă sabia, Iar arcu-l face-asemenea Cu pleava care-i spulberată, Atunci când e de vânt luată?
Le spune-apoi, Iudeilor: „Iată că Domnul oștilor – Ce-i Dumnezeu în Israel – Vorbitu-mi-a în acest fel: Pe robul Meu am să-l chem iar. Îl chem pe Nebucadențar – Pe cel ce este așezat În Babilon, drept împărat – În locu-acesta ca să vie. Am să-i pun jilțul de domnie, Peste aceste pietre care, Ascunse-n el lutul le are. Căci cortul împăratului Se va întinde-asupra lui.
Cu coarnele, el împungea Către apus și-asemenea Spre miazăzi și, negreșit, Spre miazănoapte. N-am zărit Vreo fiară care ar putea Ca împotrivă să îi stea, Iar cei ce-n mână i-au căzut, Să scape, nu au mai putut. Acel berbece nu făcea Decât așa precum voia, Din pricina puterii care I se făcuse foarte mare.
Zotsatsa