5 Unul va zice-atunci: „Eu sânt Numai al Domnului Cel Sfânt!” Altul, cu al lui Iacov nume, Are a se numi, în lume. Altul, apoi, cu mâna lui, Va scrie: „Sunt al Domnului!” Va fi cinstit, în acest fel, Cu numele lui Israel.”
5 Unul va zice: «Eu sunt al Domnului!», un altul se va numi cu numele lui Iacov, iar un altul își va scrie pe mână: «Al Domnului!» și va adopta numele de Israel“.
5 Unul va zice: ‘Eu sunt al lui Iahve!’. Un altul se va numi cu numele lui Iacov; iar un altul își va scrie pe mână: ‘Al lui Iahve!’; și astfel va adopta numele de Israel.»
5 Unul va spune: «Sunt al Domnului» și altul va fi numit cu numele lui Iacób. Unul va scrie pe mâna lui: «Al Domnului», și altul se va chema cu numele lui Israél”.
5 Unul va zice: ‘Eu sunt al Domnului!’ Altul se va numi cu numele lui Iacov, iar altul va scrie cu mâna lui: ‘Al Domnului sunt!’ Și va fi cinstit cu numele lui Israel.”
5 Unul va zice: Eu sunt al Domnului. Și altul se va numi cu numele lui Iacov. Și un altul va scrie cu mâna sa: Al Domnului! Și se va numi cu numele lui Israel.
„Așa vorbește Cir, cel care, În Persia, este mai mare: „Al cerurilor Dumnezeu, Putere-a dat brațului meu, Căci țările de pe pământ, În mâna mea, acuma, sânt. Iată că Domnul a venit La mine și mi-a poruncit, Grabnic, o casă să-I zidesc. Vrea, casa, să o construiesc În Iuda, în cetatea care, Ierusalim, drept nume are. Doresc să aflu, mai apoi, Cine anume, dintre voi, E din poporul Domnului? Aceia care sunt ai Lui, Sunt liberi de-a pleca-napoi, Iar Dumnezeu fie cu voi!”
Noi, pentru ceea ce s-a zis, Făcut-am legământ, în scris, Semnat de toți aceia cari, Peste popor erau mai mari, De tot soborul de preoți, Precum și de Leviții toți.
Ascultă Doamne, glasul meu, Pentru că rob al Tău sunt eu. Iată, sunt fiul roabei Tale. Tu, Doamne, ai găsit cu cale Să mă dezlegi și-ai sfărâmat Lațul care m-a-nfășurat.
Un semn, pe mână să îți fie, Și ca un semn de amintire Pe frunte, în a ta privire. Astfel, legea lui Dumnezeu, Sub ochii tăi, va fi mereu. Numai așa, în gura ta, Întotdeauna, ea va sta, Căci din Egipt, cu brațu-I tare, Domnul v-a scos, pe fiecare.
Toate popoarele – la fel – Spre munte, au să se grăbească Și-n acest fel au să vorbească: „Haideți cu toți să ne-adunăm Și către munte să plecăm, Căci e muntele Domnului! Să mergem dar, la Casa Lui, La Casa Celuia pe care, Drept Dumnezeu, Iacov Îl are! Haidem, ca să ne dea povețe Și-ale Lui căi să ne învețe!” Căci din Sion are să vie Legea și, după cum se știe, De la Ierusalim, Cel Sfânt, Își va trimite-al Său cuvânt.
Vor întreba de drumul care Duce-n Sion și fiecare, Spre el, apoi, o să privească Și-n acest fel au să vorbească: „Veniți, ca să ne alipim De Domnul și ai Lui să fim! Un legământ să facem noi, Ce va fi veșnic, mai apoi, Și-n felu-acesta, niciodat’, El nu mai poate-a fi uitat!”
Neamuri vor merge către el Și au să zică-n acest fel: „Veniți pe creasta muntelui Ce se vădește-al Domnului, La Casa Celui cari, mereu, E al lui Iacov Dumnezeu, Ca să ne-nvețe calea Lui! Iată, Cuvântul Domnului, De la Ierusalim, porni-va, Iar Legea, din Sion, ieși-va!
Astă treime, la un loc O strâng și-o curățesc prin foc, Asemenea aurului, Precum și a argintului. Ea va chema Numele Meu Și-o să asculte ce spun Eu. Eu le voi zice, tuturor: „Acesta e al Meu popor!”, Iar ei vor zice, tot mereu, „Domnul ne este Dumnezeu!”
Peste cei cari vor căuta, Acest dreptar a căpăta – Și peste Israel, vreau eu, Căci el este-al lui Dumnezeu – Să vină, fără încetare, Doar pace multă și-ndurare!
Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;