Isaia 43:6 - Biblia în versuri 20146 Spre miazănoapte-am să privesc Și-n acest fel am să vorbesc” „Ce e al Meu, dă înapoi!” Spre miazăzi, voi zice-apoi: „Să nu oprești, să nu apuci Pe fiii Mei, ci să-i aduci Din țările îndepărtate, La margini de pământ aflate. Să Îmi aduci fiicele mele, ‘Napoi, din țările acele. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească6 Voi zice nordului: «Dă-le drumul!» și sudului: «Nu-i mai ține!». Adu-i pe fiii Mei de departe și pe fetele Mele de la marginea pământului, Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20186 Voi zice Nordului: ‘Dă-le drumul!’ și Sudului: ‘Nu îi mai ține! Adu-i pe fiii Mei de la mare depărtare și vino cu fiicele Mele de la marginile pământului. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20206 Voi spune nordului: «Dă!», și sudului: «Nu-i opri!». Faceți-i pe fiii mei să vină de departe și pe fiicele mele, de la marginile pământului! Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu6 Voi zice miazănopții: ‘Dă încoace!’ și miazăzilei: ‘Nu opri, ci adu-Mi fiii din țările depărtate și fiicele de la marginea pământului: Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19316 Voi zice miazănoaptei: Dă! Și miazăzilei: Nu opri: adu pe fiii mei de departe și pe fetele mele de la marginea pământului, Onani mutuwo |
Atunci, poporu-acela tare Va face daruri de mâncare Pentru Cel care, tot mereu, E al oștirii Dumnezeu. Poporul – cari s-a arătat De la-nceput înfricoșat, Zdrobind totul în a lui cale, Iar tot pământul țării sale De multe ape e tăiat Fiind în lung și-n lat brăzdat – Va face daruri, tot mereu, Pentru-al oștirii Dumnezeu. Le va aduce-n locu-n care Se află Numele Său mare, Iar acel loc al Domnului E-n muntele Sionului.
Sunt așteptat, cu nerăbdare, De-ostroavele aflate-n mare. Corăbiile care sânt Din Tarsis – de pe-al său pământ – În frunte stau, gata apoi Ca să-i aducă înapoi, De pe îndepărtate căi, Pe cei cari sunt copii ai tăi. Argint și aur vor avea Să mai aducă, să le dea Pentru Numele Domnului, Pentru Numele Sfântului Pe cari Îl are Israel. El este Domnul tău, e Cel Care pe tine te iubește. El e Cel cari te proslăvește.
Și îi vor strânge pe-ai voști’ frați Cari printre neamuri sunt aflați, Să îi aducă Domnului, Precum un dar, în cinstea Lui. Pe cai, pe dromaderi, pe cară, Pe tărgi și pe catâri, în țară, Îi vor aduce-n fața Lui, La sfântul munte-al Domnului Și la Ierusalim. Astfel, Ei au să șeadă lângă El. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit. Ei au să fie-aduși la fel Precum fiii lui Israel Aduc la Casa Domnului, – Spre slava și spre cinstea Lui – Daruri ce sunt pentru mâncare. Acestea sunt, de fiecare, Cu multă grijă, așezate Numai în vasele curate.
„Iată că Eu îi adun iară – Să îi aduc în a lor țară – Din miazănoapte, unde sânt, Și de la capăt de pământ. Orbul se află printre ei, Șchiopul de-asemeni și femei Ce se vădesc însărcinate, Precum și cele ce-s aflate În chinul facerii. Căci iată, Mare mulțime se arată, Venind încoace. Înapoi, În țară, îi aduc apoi.