Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 43:2 - Biblia în versuri 2014

2 Când ai să treci prin ape, Eu Voi fi cu tine, ne-ncetat, Și n-ai să te-neci niciodat’, Nici nu ai să te arzi deloc, Atunci când trece-vei prin foc, Iar flacăra nu se va prinde De tine și nu te aprinde.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Când vei trece prin ape, voi fi cu tine; când vei trece prin râuri, ele nu te vor îneca, iar când vei umbla prin foc, nu vei fi ars și flacăra nu te va nimici.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Când vei trece prin ape, voi fi cu tine. Când vei trece prin râuri, ele nu te vor îneca. Când vei umbla prin foc, nu vei fi ars; și flacăra lui nu te va consuma.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Când vei trece prin ape, eu voi fi cu tine, prin râuri, ele nu te vor înghiți; când vei merge prin foc, nu vei fi ars și flacăra nu te va mistui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde și flacăra nu te va aprinde.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Când vei trece prin ape, voi fi cu tine; și prin râuri, nu te vor acoperi: când vei umbla prin foc, nu vei fi ars; și flacăra nu te va mistui.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 43:2
40 Mawu Ofanana  

De șase ori ești izbăvit De la necaz și, negreșit, De șapte ori tu vei învinge Răul, și nu te va atinge.


Chiar dacă m-ar aduce sorții Să trec prin valea umbrei morții, N-am să mă tem de nici un rău, Căci mă-nsoțești. Toiagul Tău – Nuiaua Ta de-asemenea – Pe mine mă vor mângâia.


Și de aceea-l îndemn eu Pe orice om evlavios Cari se vădește credincios, Ca ruga lui să Ți-o trimită Mereu, la vremea potrivită! Chiar dacă ape mari, apoi, Au să se verse în puhoi, Pe el nu pot ca să-l învingă, Pentru că n-au cum să-l atingă.


Domnul ne-a încercat, pe noi, Căci prin cuptor de foc, apoi, Ca pe argint, El ne-a trecut.


Pe oameni, i-ai lăsat apoi, Ca să pășească peste noi. Prin foc și apă ne-ai purtat, Dar la sfârșit, Tu ne-ai scăpat. Din toate, Tu ne-ai scos pe noi, Ca să ne dai belșug apoi.


Mă va striga, și-am să-i răspund! Voi fi cu el în strâmtorare! La al său glas, n-am să M-ascund, Ci îi voi da ajutorare. Din toate am să-l izbăvesc, Iar mila Mea o să-l ajungă! În veci, am să îl proslăvesc


În schimb, Israel a trecut, Prin mare, ca și pe uscat, În timp ce apele au stat Ca și un zid, lângă popor, La dreapta și la stânga lor.


Domnul a spus: „Eu, ne-ncetat, Cu tine sunt. Îți va fi dat Un semn, cum că Eu te-am trimis, Ca să-mplinești tot ce ți-am zis. Iată ce semn îți voi da Eu: După ce scoți, poporul Meu, Din țara Egiptenilor, Aduce-vei acel popor, Aici. Pe munte-o să suiți, Căci trebuie să Îi slujiți Lui Dumnezeu, în acest loc – Aici unde văzut-ai foc.”


De la Cel care, tot mereu, E al oștirii Dumnezeu, Cruntă pedeapsă o să vie, Cu tunete, cu vijelie, Cu pocnete asurzitoare, Cu flăcări mari, mistuitoare Și cu furtună și cu vânt Și cu cutremur de pământ.


„Iată, vine din depărtare Numele Domnului Cel Mare! Aprinsă e mânia Lui, În timp ce limba Domnului E ca un foc mistuitor;


Să nu te temi, căci va fi bine, Pentru că Eu voi fi cu tine. Să nu te-ngrijorezi, căci Eu Sunt al tău Domn și Dumnezeu. Eu întăresc al Meu popor Și-i vin, mereu, în ajutor. Sprijin îi dau, fără-ncetare, Cu dreapta Mea biruitoare.


N-ai teamă, fii încrezător Tu, cel care te dovedești Că al lui Iacov vierme ești Și rămășița cea pe care Neamul lui Israel o are, Căci Eu îți sunt sprijinitor Și Eu îți vin în ajutor. Mântuitorul tău e Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.


De-aceea, iată că îți zic, Să nu ai teamă de nimic, Căci lângă tine voi sta Eu Și te voi ocroti, mereu. Din răsărit, aduce-voi Întregul tău neam, înapoi. Am să te strâng, precum am spus, Din părțile de la apus.


Să n-aveți teamă de cel care, În Babilon, este mai mare, Pentru că Eu vă însoțesc. Eu sunt cel cari vă izbăvesc Din mâna împăratului Din fruntea Babilonului.


„Tu Iacove, tu rob al Meu Să nu te temi, pentru că Eu, Cu tine sunt – necontenit. În locul-n cari te-am risipit, Pe orice neam îl nimicesc. Pe tine doar, te izbăvesc. Nu vei ajunge nimicit, Dar nici nu scapi nepedepsit. Am să-ți trimit pedeapsa Mea, Dar cu dreptate va fi ea, Pentru că nu e-ngăduit Ca să te las nepedepsit.”


Însă cel care s-a chemat Șadrac și-i de Meșac urmat, Cu Abed-Nego – negreșit – Nimica nu au suferit, Ci au căzut în foc, legați, Și au rămas nevătămați.


Hagai, trimisul Domnului, A glăsuit poporului, Așa precum a poruncit Domnul atunci când a vorbit. Poporului i-a zis apoi: „Domnul a spus: „Eu sunt cu voi!”


Astă treime, la un loc O strâng și-o curățesc prin foc, Asemenea aurului, Precum și a argintului. Ea va chema Numele Meu Și-o să asculte ce spun Eu. Eu le voi zice, tuturor: „Acesta e al Meu popor!”, Iar ei vor zice, tot mereu, „Domnul ne este Dumnezeu!”


„Iată dar că o zi anume Are să vină peste lume! Ea vine amenințător Și arde precum un cuptor! Când acea zi are să vie, Precum miriștea au să fie Cei cari trufași se dovedesc Și cei cari rele săvârșesc, Pentru că arși vor fi de ea. Nimic nu le va rămânea Când acea zi are să vină: Nici ramură, nici rădăcină” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


„Fecioara fi-va-nsărcinată: Un Fiu, ea o să zămislească – Emanuil o să-L numească.” Numele-nseamnă tălmăcit „Domnul cu noi”. Când s-a trezit


Cu mine-a fost doar Domnul meu Care m-a întărit mereu, Încât, am propovăduit, Ceea ce trebuia vestit, Iar Neamurile, am văzut, Precum că, partea, au avut Din plin dar – prin a mea vorbire – De astă propovăduire. Astfel, din gura leului, M-a izbăvit puterea Lui.


Domnul Iisus Hristos să fie, Cu duhul tău, pentru vecie. Harul, să îl aveți, din plin, În vecii vecilor! Amin.


Prin marea Roșie, poporul Putut-a trece, cu piciorul, Tot prin credință, și-a umblat, Prin ea, la fel ca pe uscat; Iar Egiptenii cari veneau Din spate și îi urmăreau Cu furie, dezlănțuiți, De ape fost-au înghițiți.


Nimenea, împotriva ta, Cât vei trăi, nu îți va sta. Cu tine, am să fiu mereu, Precum cu Moise fost-am Eu. N-am să te las, căci am de gând Să nu te părăsesc, nicicând.


Oare nu Eu ți-am poruncit: „Tare să fii, necontenit, Și-mbărbătează-te mereu!”? Nu te-ngrozi, căci Dumnezeu, Neîncetat, te însoțește Și-n tot ce faci, te sprijinește.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa