Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 43:16 - Biblia în versuri 2014

16 Așa vorbește Domnul, care Croit-a un drum larg, pe mare Și o cărare-n ape cari Erau puternice și mari;

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Așa vorbește Domnul, Cel Care a făcut o cale prin mare și o cărare prin apele vijelioase,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Vorbește Iahve, Cel care a făcut un drum prin mare și o potecă prin apele vijelioase,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Eu sunt Domnul care stabilește un drum în mare și o cărare în ape puternice,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Așa vorbește Domnul, care a croit un drum pe mare și o cărare pe apele cele puternice,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Așa zice Domnul, care face o cale în mare și o cărare în apele cele puternice,

Onani mutuwo Koperani




Isaia 43:16
21 Mawu Ofanana  

Marea, în două-ai despicat Și a trecut, ca pe uscat, Poporul Tău. Peste cei care Îl urmăreau cu-nverșunare, Potop de ape-ai prăbușit Și în adâncuri au pierit.


La Marea Roșie strigase Domnul, iar marea se uscase, Încât poporul a putut, Prin ea, în urmă, de-a trecut, Ca prin pustiu. El l-a scăpat,


Tu Ți-ai croit un drum prin mare; Prin ape Ți-ai făcut cărare, Iar pașii nu Ți s-au văzut, Urma nu Ți s-a cunoscut.


Poporul, Ți-ai povățuit, Ca pe o turmă. Negreșit, Prin Moise și Aron apoi, Tu ne-ai călăuzit pe noi.


Marea a despicat-o El, Un drum făcându-le astfel, Iar apele s-au adunat Și ca un zid în jur le-au stat.


Să-ntinzi toiagul către mare, Și-atuncea ai să vezi că are Să se despice imediat Și ai să treci – ca pe uscat – Poporul, dincolo de ea.


În schimb, Israel a trecut, Prin mare, ca și pe uscat, În timp ce apele au stat Ca și un zid, lângă popor, La dreapta și la stânga lor.


Când ai să treci prin ape, Eu Voi fi cu tine, ne-ncetat, Și n-ai să te-neci niciodat’, Nici nu ai să te arzi deloc, Atunci când trece-vei prin foc, Iar flacăra nu se va prinde De tine și nu te aprinde.


Adâncului, Eu îi vorbesc: „Usucă-te!” – îi poruncesc – „Pentru că am găsit cu cale Ca să îți sec apele tale.”


De ce, pe nimeni n-am găsit, Atuncea când Eu am venit? Și pentru ce, când am strigat, Nu Mi-a răspuns nimeni, de-ntat’? Prea scurtă Îmi e mâna oare – Acum – pentru răscumpărare? Putere, oare, nu găsesc, Spre a putea să izbăvesc? Iată, doar cu a Mea mustrare, Eu pot seca apa din mare; Din râuri, pot face pustie, Iar peștii lor, stricați, să fie, Din lipsa apei! Eu îmbrac


Ori nu ești Tu Acela care Ai uscat apele din mare Și o cărare ai făcut, Pe cari, să treacă au putut Răscumpărații Tăi apoi?


Eu îți sunt Domn și Dumnezeu. Eu fac să urle, tot mereu, Pe mare, valuri înspumate, De al Meu vânt întărâtate. Numele Meu, răsunător, Este Domn al oștirilor.


„Așa vorbește Domnul, care A întocmit pământ și mare, Acela care a putut Ca soarele să-l fi făcut Și-apoi, pe cer, să îl așeze Ca ziua să o lumineze, Acela cari a rânduit Lună și stele, negreșit, Pe cerul nopții, să-l vegheze Și fața să i-o lumineze, Cel care întărâtă marea Și face să răsune zarea De urletul înfuriat Al valului ce-a fost iscat, Acela care e știut De lume și e cunoscut De către orice muritor, Ca fiind Domn al oștilor:


Îngeru-al șaselea, și el, În urmă, a făcut la fel, Și, peste râul Eufrat, Al său potir și l-a vărsat. Atuncea, apa râului A dispărut, din matca lui. Deci albia a fost golită, Spre-a fi o cale pregătită Pentru-mpărați, căci, negreșit, Veni-vor de la Răsărit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa