Isaia 42:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Pe orbi, pe drumul neumblat – În urmă – îi călăuzesc, Căci am să îi povățuiesc Doar pe cărări necunoscute Care de ei n-au fost bătute. Le voi preface în lumină, Întunecimea cea deplină, Iar căile cele cotite Au să le fie netezite. Acestea am să le-mplinesc Și nu o să îi părăsesc.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁶ Îi voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, pe cărări neștiute de ei îi voi conduce. Voi transforma întunericul dinaintea lor în lumină, iar povârnișurile în loc neted. Acestea sunt lucrurile pe care le voi face pentru ei; nu-i voi părăsi!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Îi voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei și îi voi conduce pe poteci pe care ei nu le știu! Voi transforma întunericul din imediata apropiere a lor în lumină; iar denivelările vor fi transformate în teren neted! Acestea sunt lucrurile pe care le voi face; nu le voi lăsa neconfirmate de fapte!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ Îi voi face pe orbi să meargă pe un drum pe care nu-l cunosc, îi voi conduce pe cărări pe care nu le știu; voi face întunericul lumină înaintea lor și voi îndrepta căile strâmbe. Aceste lucruri le voi face pentru ei și nu-i voi părăsi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povățui pe cărări neștiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor și locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face și nu-i voi părăsi.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ Și voi duce pe orbi pe o cale pe care n‐o cunosc; îi voi îndrepta pe cărări pe care nu le cunosc, voi face întunericul lumină înaintea lor și cele strâmbe drepte. Acestea le voi face și nu voi părăsi.

Isaia 42:16 Mawu Ofanana

Psalmi 94:14

Căci Dumnezeu e-ndurător Și nu-Și lasă al Său popor, Pentru că Lui nu-I stă în fire Să-Și lase a Sa moștenire.

Qohelet 1:15

Nu poate a fi îndreptat Ce este strâmb și nici trecut, La urmă, tot ce s-a văzut Că este lipsă. M-am gândit

Qohelet 7:13

Atent privește, dragul meu, Lucrările lui Dumnezeu: Putință e de-a fi-ndreptat Ceea ce strâmb a așezat?

Isaia 26:7

Neprihănirea e cea care Este, pentru cel drept, cărare. Tu, cari fără prihană ești, Cărarea lui, s-o netezești.

Isaia 29:18

Surzii de-auz vor avea parte, Pentru cuvintele din carte. Orbii vor fi tămăduiți; Din neguri, fi-vor izbăviți Pentru că și ei vor putea, În vremea ‘ceea, a vedea.

Isaia 29:24

Toți cei cu duhul rătăcit, Pricepere vor fi găsit, Iar toți cei care se vădeau Că de cârtit se ocupau, Atuncea fi-vor în măsură Să capete învățătură.”

Isaia 30:18

„Dar Dumnezeu o să voiască, De voi, să Se milostivească. În bunătatea Lui cea mare, O să arate îndurare, Căci El e drept, necontenit. De cei care-au nădăjduit În El, ferice o să fie, De-acum și până-n veșnicie!

Isaia 30:21

Un glas – atuncea – se va ține Și-ai să-l auzi vorbind cu tine. Când să te-abați tu vei căta La stânga sau la dreapta ta, Are să-ți spună glasu-acel: „Acesta-i drumul! Mergi pe el!”

Isaia 32:3

Cei cari să vadă-s învățați Nu vor avea ochii legați Iar cei cari au urechi și minte, Atuncea vor lua aminte.

Isaia 35:5

Atunci, urechea surzilor, Precum și ochii orbilor, Se vor deschide, negreșit.

Isaia 35:8

O cale o să se croiască, Acolo, și-o să se numească Drept „Calea sfântă”. Nimenea Nu va putea trece pe ea, Dacă cumva e necurat, Căci acest drum s-a arătat Pentru cei sfinți. Aceia care Vor apuca astă cărare, Chiar dacă minte nu vădesc, Totuși, ei nu se rătăcesc.

Isaia 40:4

Văile fi-vor înălțate, Iar culmile vor fi plecate. Să se prefacă în vâlcele, De-ndat’, strâmtorile acele, Iar coastele, câmpii, să fie.

Isaia 41:17

Cei care sunt nenorociți, Precum și cei ce sunt lipsiți, Caută apă ca să bea, Însă nu au parte de ea. Chiar și-a lor limbă s-a uscat, De setea ce i-a încercat. Eu, Domnul, îi voi asculta Și ne-ncetat cu ei voi sta, Căci Eu, Domnul lui Israel, Nu îi voi părăsi, defel.

Isaia 41:3

Dar el îi urmărește-acum, Mergând în pace, pe un drum Pe care nu l-au mai călcat Picioarele sale, vreodat’.

Isaia 45:2

„În fața ta, am să pășesc Și drumul am să-l netezesc. Voi sfărâma uși de aramă Și am să rup – de bună seamă – Zăvoarele din fier făcute, Care pe porți au fost bătute.

Isaia 45:7

Lumina, Eu o întocmesc, Iar bezna, tot Eu o-mpletesc. Eu dau belșugul și tot Eu Aduc restriștea căci, mereu, Aceste lucruri Eu le fac, Numai după al Meu bun plac.

Isaia 48:17

Iată că Domnul a vorbit, Căci Răscumpărător ți-e El Și Sfânt îi e, lui Israel: „Sunt al tău Domn și Dumnezeu! Te-nvăț ce-i de folos, mereu, Căci Eu doar te călăuzesc Pe calea ce ți-o pregătesc. Ți-arăt pe unde să te duci, Pe unde trebuie s-apuci!

Isaia 52:12

Dar nu cu grabă, nu fugiți! Căci Dumnezeul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are Vă va tăia calea și, iată, În fața voastră Se arată.”

Isaia 54:13

Toți fii tăi – și mari și mici – Au să Îmi fie ucenici Și mare fi-va-n viitor, În ăst fel, propășirea lor.

Isaia 58:10

Dacă-ți împarți, cu cel flămând, Hrana pe care tu o ai Și dacă tu vei ști să dai – Din ceea ce ai dobândit – Să saturi sufletul lipsit, Atunci lumina ta răsare Peste-ntunericul cel mare, Iar bezna ta o să se vază Ca și lumina de amiază!

Isaia 62:12

Atuncea, ei vor fi chemați „Popor sfânt și Răscumpărați Ai Domnului”; ție-ți vor pune Un nume nou și îți vor spune Că ești „Cetatea căutată, Nepărăsită niciodată”.”

Езекиел 14:23

Faptele lor, le veți vedea Și mângâiere veți avea, Prin felul cum se poartă ei. Veți ști că nu fără temei, Contra Ierusalimului, Domnu-Și întinse brațul Lui Și-apoi, să cadă a făcut, Asupră-i, tot ce ați văzut.”

Osea 2:14

„Am s-o ademenesc, să fie Dusă, în urmă, în pustie, Căci să-i vorbesc, găsesc cu cale, Să-i placă mult, inimii sale.

Osea 2:6

De-aceea, iată, drept măsură, Mulți spini voi aduna acum Și astupa-voi al ei drum. Un zid, pe drum, o să-ntâlnească Și calea n-o să-și mai găsească.

Amos 5:8

Domnul e Cel care-a făcut Cloșca cu pui. Apoi – la fel – Și Orionul, tot de El A fost făcut. Apele care Se află-n necuprinsa mare, De către El, chemate sânt, Să le reverse pe pământ. El este cunoscut în lume, Căci „Domnul”, este al Său Nume.

Luca 3:5

Oricare vale-i astupată Și orice culme-i nivelată; Căile strâmbe-s descâlcite Și vor fi drepte; netezite Fi-vor de-acum drumurile,

Fapte 26:18

Căci tu le vei deschide-apoi, Ochii, să vadă și să vină, Din întuneric, la lumină; De sub Satana, să se smulgă, La Dumnezeu ca să ajungă. Crezând în Mine, fiecare Are să capete iertare, Pentru păcat; de-asemenea, Și părtășie vor avea, Cu toți cei sfinți, la moștenire.”

Efeseni 5:8

Odinioară, voi erați În întuneric, dar azi, stați – În Domnul nostru – în lumină, Liberi fiind, de orice vină. Deci, ca niște copii umblați, Cari ai luminii sunt, dragi frați.

Evrei 13:5

Banii, nicicând, să nu-i iubiți, Ci vreau ca să vă mulțumiți Cu ce aveți, căci El a zis – Iar în Scripturi se află scris – Că „Nicicând, n-am să te las Eu, Ci te voi însoți, mereu. În nici un chip, nu șovăiesc, Și n-am ca să te părăsesc”.

Iosua 3:4

Între chivot și-ntre voi toți, Să fie două mii de coți. Mai mult, să nu v-apropiați Ci la distanță vă păstrați. El vă va arăta apoi, Drumul pe cari veți merge voi. Să îl urmați, neabătut Căci pe ăst drum, n-ați mai trecut.”

1 Petru 2:9

Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;