Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 42:15 - Biblia în versuri 2014

15 Îndată, am să Mă pornesc, Dealuri și munți să pustiesc. Usuc toată verdeața lor, Iar apele ostroavelor, Am să le fac pământ uscat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Voi pustii munții și dealurile, le voi usca toată verdeața! Voi transforma râurile în insule și voi seca iazurile!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Voi devasta munții și dealurile. Le voi usca toată vegetația! Voi transforma râurile în suprafețe uscate și voi seca iazurile!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Voi devasta munții și colinele, voi usca verdeața, voi transforma râurile în insule și voi seca lacurile.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Voi pustii munți și dealuri, le voi usca toată verdeața; voi preface râurile în ostroave și iazurile le voi usca.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Voi pustii munți și dealuri și voi usca toate ierburile lor și voi preface râurile în ostroave și voi usca bălțile.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 42:15
22 Mawu Ofanana  

Și-n urmă, El a zguduit Pământul și a clătinat Munții în temelii, de-ndat’, Căci El a vrut ca să se știe Că s-a stârnit a Lui mânie.


Te fac o sanie-ascuțită, Cu dinți, anume pregătită Să sfarme munți și să lovească Dealuri ca să le nimicească, Făcându-le precum era


Adâncului, Eu îi vorbesc: „Usucă-te!” – îi poruncesc – „Pentru că am găsit cu cale Ca să îți sec apele tale.”


Am să prefac toți munții Mei Și drumuri voi croi prin ei.


De ce, pe nimeni n-am găsit, Atuncea când Eu am venit? Și pentru ce, când am strigat, Nu Mi-a răspuns nimeni, de-ntat’? Prea scurtă Îmi e mâna oare – Acum – pentru răscumpărare? Putere, oare, nu găsesc, Spre a putea să izbăvesc? Iată, doar cu a Mea mustrare, Eu pot seca apa din mare; Din râuri, pot face pustie, Iar peștii lor, stricați, să fie, Din lipsa apei! Eu îmbrac


Privesc la munți-ndepărtați Și văd că sunt cutremurați! Nici dealurile nu-s cruțate, Căci sunt și ele clătinate!


„O spun, în a Mea gelozie Și-n focu-aprins de-a Mea mânie: În acea zi, în ceasu-acel, Are să fie-n Israel Mare cutremur. Dintr-odată, Țara va fi cutremurată.


Peștii care se află-n mare, Popoarele de zburătoare, Cu fiarele de pe pământ, Cu târâtoarele ce sânt Pe a lui față și la fel Cu oamenii aflați pe el, Vor tremura, mișcați de Mine. Nici munții nu se vor mai ține Pe temelie înălțați, Pentru că fi-vor răsturnați. De-acel cutremur, cădea-vor Și toți pereții stâncilor, Iar zidurile înălțate, În acea zi vor fi surpate.


Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Încă puțină vreme – iată – Și-am să mai mișc încă o dată, Uscat și mare și pământ Și cerurile câte sânt.


Căci prin strâmtoarea mărilor Are să treacă Israel. Atunci, o să lovească el, În valul mării și, de-ndat’, Adâncul Nil va fi uscat. Frântă va fi Asiria. Toiagul care cârmuia La Egipteni, peste-a lor țară, Atunci va trebui să piară.


Peste pământ, s-a abătut, Atuncea, un cutremur mare, Cari, să dărâme-a fost în stare, A zecea parte, din cetate. Dintre ființele aflate Atunci, acolo, șapte mii S-au șters, din rândul celor vii. Oamenii care au scăpat S-au îngrozit și slavă-au dat, Acelui care e, mereu, Al cerurilor Dumnezeu.


Îngeru-al șaselea, și el, În urmă, a făcut la fel, Și, peste râul Eufrat, Al său potir și l-a vărsat. Atuncea, apa râului A dispărut, din matca lui. Deci albia a fost golită, Spre-a fi o cale pregătită Pentru-mpărați, căci, negreșit, Veni-vor de la Răsărit.


Mari fulgere s-au arătat, Glasuri puternice-au strigat Și tunete s-au auzit; Pământu-ntreg s-a zguduit, Cuprins de un cutremur mare, Cum n-a mai fost nicicând, sub soare.


Apoi, un scaun de domnie, Mi-a apărut, în față, mie, Și Cel care ședea pe el; Fusese alb jilțul acel. Pământ și ceruri, am văzut, Că loc, atunci, n-au mai avut, În fața Lui, și au fugit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa