Isaia 42:10 - Biblia în versuri 201410 Pe Domnul să Îl lăudați Și-un cântec nou să Îi cântați Voi cari, pe mări, hălăduiți Și cei ce-n mare locuiți! Ostroavelor, cântați și voi, Cu-ai voști’ locuitori apoi!” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească10 Cântați Domnului o cântare nouă! Cântați de la marginile pământului spre lauda Lui, voi, cei care călătoriți pe mare și locuiți acolo, insule și locuitorii lor! Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201810 Cântați lui Iahve un cântec nou! Cântați-I lăudându-L de la marginile pământului – voi, cei care parcurgeți marea – împreună cu tot ce este în ea, teritoriile de lângă mare și locuitorii lor! Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202010 Cântați Domnului un cântec nou, [cântați] laudă lui până la marginile pământului, voi care coborâți pe mare și [tot] ce este în ea, insulele și cei care le locuiesc! Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu10 Cântați Domnului o cântare nouă, cântați laudele Lui până la marginile pământului, voi, care mergeți pe mare și cei ce locuiți în ea, ostroave și locuitorii lor! Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193110 Cântați Domnului o cântare nouă, lauda lui de la marginea pământului, cei ce vă coborâți pe mare și tot ce este în ea, ostroavele și locuitorii lor. Onani mutuwo |
Pentru că Domnul a zidit Toate câte s-au pomenit Și toate câte le-ai văzut, În șase zile. A făcut, Atunci, acest întreg pământ, Marea și toate câte sânt Aflate-n ea. Ceruri a-ntins Peste-al pământului cuprins Și-n urmă, El S-a odihnit, A șaptea zi când a venit. De-aceea, ziua de odihnă, În care Domnu-a stat în tihnă, De El, e binecuvântată Și e sfințită, totodată.
În vremea ‘ceea, bunăoară, Domnul – pentru a doua oară – Mâna-Și va-ntinde, căci va vrea, Răscumpărare, ca să dea – Atunci – pentru o rămășiță Din a poporului Său viță Cari în Egipt e-mprăștiată Sau cari în Patros e aflată, Elam, Șinear, Asiria, Hamat și Etiopia, Ori în acele-ostroave care Se află risipite-n mare.
Domnul, astfel, a glăsuit: „E prea puțin să fii numit Drept Rob al Meu, ca să Te duci Și înapoi să Mi-i aduci Pe Iacov și pe cei pe care Israel rămășiță-i are. De-aceea-n vremea ce-o să vină, Am să Te pun să fii Lumină A neamurilor care sânt Pe fața-ntregului pământ, Pentru ca, astfel, mântuire S-aduci peste întreaga fire.”
Sunt așteptat, cu nerăbdare, De-ostroavele aflate-n mare. Corăbiile care sânt Din Tarsis – de pe-al său pământ – În frunte stau, gata apoi Ca să-i aducă înapoi, De pe îndepărtate căi, Pe cei cari sunt copii ai tăi. Argint și aur vor avea Să mai aducă, să le dea Pentru Numele Domnului, Pentru Numele Sfântului Pe cari Îl are Israel. El este Domnul tău, e Cel Care pe tine te iubește. El e Cel cari te proslăvește.
La jilțul de domnie, care, Patru făpturi, în față, are, Și, de bătrâni, e-nconjurat. Nimeni apoi, n-a învățat, Acea cântare minunată Care a fost, atunci, cântată, Afară doar de cei ce sânt Răscumpărați, de pe pământ Și sunt o sută patruzeci Și patru mii de oameni. Deci, Aceștia doar, au învățat, Cântarea care s-a cântat.
Un cântec nou, cu toți cântau, Și-n cântec, astfel glăsuiau: „Tu singur doar, ai fost găsit, Cartea s-o iei, și-nvrednicit Să rupi pecețile pe care, Aceasta, peste ea, le are; Căci Tu ai fost înjunghiat Și astfel, ai răscumpărat, Cu al Tău sânge – cu mult greu – Mulți oameni, pentru Dumnezeu, Căci, către El, aveau să vie, Din orișicare seminție, Din orișicare limbă-anume, Din orișice norod, din lume.