Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 41:8 - Biblia în versuri 2014

8 Dar Tu Israel, rob al Meu, Tu Iacove, pe care, Eu Alesu-te-am, ca să te am, Căci ești sămânța lui Avram – Cel care, după cum se știe, Prieten bun, Îmi este Mie –

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 „Dar tu, Israel, slujitorul Meu, tu, Iacov, pe care te-am ales, tu, descendent al lui Avraam, prietenul Meu,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 «Dar tu ești Israel, sclavul Meu. Tu te numești Iacov pe care l-am ales. Tu ești urmaș a lui Avraam – prietenul Meu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Dar tu, Israél, slujitorul meu, Iacób, pe care te-am ales, sămânța lui Abrahám, prietenul meu,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămânța lui Avraam, prietenul Meu,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Dar tu, Israele, robul meu, Iacove, pe care te‐am ales, sămânța lui Avraam, prietenul meu;

Onani mutuwo Koperani




Isaia 41:8
37 Mawu Ofanana  

Căci sunteți ai lui Israel – Fii ai lui Iacov – iar, astfel, Sunteți aleșii Domnului!


Oare nu Tu i-ai izgonit Pe-aceia care-au locuit Această țară minunată, Cari moștenire a fost dată Pentru Avram – pe veșnicie – Și pentru a lui seminție? Nu erai Tu iubit de el? N-ai dat țara, lui Israel?


Căci din Avram voi ați ieșit Și ai lui Iacov v-ați vădit, Fiind ai celor care sânt Aleșii Domnului Cel Sfânt!


Domnul, pe Iacov, l-a cules Și pe Israel l-a ales Pentru ca el, al Lui să fie, De-acum și până-n veșnicie.


Pe-Acela cari i-a dăruit Poporului, de-a moștenit O țară-ntinsă și bogată, De bunătăți mari încărcată, Căci îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!


Drept moștenire a dat El, O țară, pentru Israel, Căci îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!


Ferice de poporul care, Drept Dumnezeu, pe Domnu-l are! Ferice dar, poporului Cari este moștenirea Lui!


Dar Dumnezeu este Cel care, Față de Iacov – milă – are, Pentru că iar, pe Israel, Are să îl aleagă El Și are să îl ducă iară, Ca să îi dea tihnă în țară. Atunci străinii vor veni, Pentru că ei se vor uni Cu a lui Iacov casă mare,


Domnul, cari l-a răscumpărat Pe-Avram, a zis casei pe care Iacov urmașă-n lume-o are: „Iacov, în vremea care vine, Nu va mai fi plin de rușine. Obrazul n-o să-i mai roșească, Fața n-o să-i îngălbenească, Căci el nu va mai fi precum Se dovedește-a fi acum.


Priviți-L dar, pe Robul Meu, Pe care-L sprijinesc mereu. El e Alesul Meu, în care, Sufletul Meu plăcere, are. Din al Meu Duh, Eu am luat Și peste El, Eu am turnat. El va vesti neamurilor, Venirea judecății lor.


Cine e orb, ca robul Meu? Un sol, iată că trimit Eu. Cine e surd, asemeni lui? Orb, ca și robul Domnului, Ca prietenul lui Dumnezeu, Cine e, oare, întreb Eu?


Iacov, acuma, ia aminte, La ale Domnului cuvinte! Și tu Israele, la fel, Să iei aminte la Acel Care pe tine te-a-ntocmit! Ascultă dar, ce-a glăsuit: „Aminte ia, căci Eu îți zic Să nu ai teamă de nimic, Pentru că Eu te izbăvesc! Te chem pe nume, când vorbesc, Fiindcă te vădești al Meu.”


Domnul a zis: „Eu v-am luat, Ca martori să Îmi fiți, mereu, La fel precum e Robul meu Care, ales a fost de Mine, Ca să cunoașteți totul bine, Să credeți ceea ce-am vorbit Și să-nțelegeți, negreșit, Că Eu sunt. Înaintea Mea, Făcut n-a mai fost nimenea Drept Dumnezeu, iar după Mine, Nici un alt Dumnezeu nu vine.


De-aceea, iată că îți zic, Să nu ai teamă de nimic, Căci lângă tine voi sta Eu Și te voi ocroti, mereu. Din răsărit, aduce-voi Întregul tău neam, înapoi. Am să te strâng, precum am spus, Din părțile de la apus.


Tu, Iacove, să iei aminte, Iar tu, Israel, ține minte Aceste lucruri, tot mereu, Pentru că tu ești robul Meu. Te-am întocmit, precum am vrut. Să nu uiți că Eu te-am făcut! Nu Mă uita, pentru că Eu Sunt al tău Domn și Dumnezeu!


Numai din dragostea Mea mare, Față de Iacov – de cel care Îmi este rob – și pentru cel Care se cheamă Israel Și Mi-e ales, te-am căutat. Apoi, pe nume te-am chemat Și cu bunăvoință. Eu, Din ceruri, ți-am vorbit mereu, ‘Nainte de a fi putut Tu, ca să Mă fi cunoscut.


„Ascultă Iacove! La fel, Ascultă și tu, Israel! Eu sunt Cel care te-a chemat, Care – de mână – te-a luat! Eu sunt întâiul, tot mereu, Iar Cel din urmă sunt tot Eu.


El Mi-a vorbit, în acest fel: „Tu ești al Meu Rob, Israel, În care vreau a se vedea, Apoi, întreagă slava Mea, Pentru că am găsit că-i bine Ca Eu să Mă slăvesc în tine.”


La Avraam, să vă uitați, Căci el este al vost’ părinte. Priviți dar, cu luare-aminte, Spre Sara care v-a născut. Pe Avraam, l-am cunoscut Când era singur. L-am chemat Și-apoi l-am binecuvântat, Căci astfel Eu l-am înmulțit Pe Avraam, necontenit.


Însă cu toate-acestea, iată, Tu Doamne ești al nostru Tată. Căci Avraam nu ne-a știut, Israel nu ne-a cunoscut. Tu Doamne, numai, Te vădești Precum că al nost’ Tată ești, Căci Tu ești Cel care ne știe Din veșnicie-n veșnicie. Știut ești, de către popor, Fiind „Al nost’ Mântuitor”.


„Dar, oare, nu ai auzit Când oamenii au glăsuit În acest fel: „Cu-adevărat, Două familii a lăsat Domnul, după ce le-a ales Și dintre neamuri le-a cules?” Oameni-aceștia dovedesc Că foarte mult disprețuiesc Poporul Meu. În ochii lor, Ei nici măcar nu-s un popor.”


Pentru că Îmi slujește Mie. Și tu, și el, sunteți acei Cari sunteți slujitorii Mei. Din al Egiptului ținut, V-am scos și, liberi, v-am făcut. Să nu-ți vinzi fratele, nicicând, Așa precum, robii, se vând.


Domnul din ceruri a venit Și-a cuvântat: „Eu v-am iubit! Cu toate-acestea, însă voi Mereu veniți zicând apoi: „Cum ne-ai iubit?” Dar Iacov n-are, Drept frate-al său pe Esau, oare?”– A-ntrebat Domnul. „Totuși Eu, Pe Iacov, l-am iubit mereu,


Să nu gândiți ca un nebun: „Avram ni-e tată”, căci vă spun, Domnul, din aste pietre, vii – Pentru Avram – ridică fii.


Iată ce vreau să întreb eu: De ce mai este, Legea, dată, Căci ea a fost adăugată, Din pricina călcărilor De lege, ale tuturor, Până la vremea când apare „Sămânța” ceea, pentru care, Făgăduința e lăsată? Legea, prin îngeri, a fost dată, Fiind adusă tuturor Apoi, printr-un mijlocitor.


Și totuși, Domnul S-a lipit De-ai voști’ părinți și i-a iubit; Iar după ei, urmară-ți voi, Pe care v-a ales apoi, Dintre popoarele ce sânt Aflate azi, pe-acest pământ.


Voi, pentru Domnul, pe pământ, Alcătuiți un popor sfânt, Ales de către Dumnezeu, Pentru a fi al Lui, mereu.


În felu-acesta, s-a-mplinit Scriptura care-a glăsuit: „Avram, pe Domnul, L-a crezut Prin tot ceea ce a făcut”, Iar faptu-acesta – avem știre – „S-a socotit neprihănire”.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa