Isaia 41:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Și cine, oare, a-mplinit Aceste lucruri, negreșit? Cine e cel ce le-a făcut? Acela cari, de la-nceput, La Sine, neamuri, a chemat, E Domnul Cel adevărat, Eu, Cel dintâi, necontenit, Și-Același, până la sfârșit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ Cine a făcut și a împlinit aceasta? Cine a chemat generațiile de la început? Eu, Domnul, am fost cu cei dintâi și tot Eu voi fi și cu cei de pe urmă“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Cine a făcut să se întâmple toate acestea, chemând de la început generație după generație? Eu, Iahve, am fost cu primii și tot Eu voi fi și cu ultimii.»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Cine a făcut și a împlinit [acestea]? Cel care a chemat generațiile de la început sunt eu, Domnul; cel dintâi și cel din urmă eu sunt.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Cine a făcut și a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile de la început, Eu, Domnul, Cel dintâi și Același până în cele din urmă veacuri.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Cine a lucrat și a făcut‐o, chemând neamurile de la început? Eu, Domnul, cel dintâi și eu sunt Același cu cei din urmă.

Isaia 41:4 Mawu Ofanana

Psalmi 102:27

Dar Tu Același vei rămâne, Iar anii Tăi veșnic vor ține.

Psalmi 102:28

Fiii, pe care au să-i nască Ai Tăi robi, au să locuiască În țară. Înaintea Ta, Sămânța lor, veșnic, va sta.

Isaia 40:12

„Dar cine reușit-a, oare, Ca apele, să le măsoare? Sau cine o fi măsurat Cerul și-apoi a adunat Toată țărâna cea pe care Fața pământului o are, Iar în măsura-n care-o puse, Doar o treime se umpluse? Cine-a venit cu un cântar, Să cântărească munții? Dar, Cu cumpăna, cine-a venit, Când dealurile-a cântărit?

Isaia 40:26

„Priviți dar, către ceruri, voi! Spuneți acuma, ce credeți? Cine-a făcut, tot ce vedeți? Oștirile-nălțimilor Mergând după numărul lor, În șir, așa cum ați văzut, Pe ceruri, cine le-a făcut? Domnul e Cel care le cheamă, Pe nume și, de bună seamă, Nici una-n față-I nu lipsește, Căci tare, El se dovedește.”

Isaia 41:20

Ca toți să vadă și să știe Că Domnu-i Cel ce a făcut Tot ce-n pustie s-a văzut, Iar ziditorul lor e cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.”

Isaia 41:26

Dar cine, oare, a venit Și acest lucru l-a vestit De la-nceput ca, mai apoi, S-ajungă să îl știm și noi Și astfel să luăm aminte, Să zicem – cu mult înainte – „Are dreptate!”? N-a venit Nimeni și nu a prorocit. Nimeni n-a auzit apoi, Cuvintele spuse de voi.

Isaia 41:3

Dar el îi urmărește-acum, Mergând în pace, pe un drum Pe care nu l-au mai călcat Picioarele sale, vreodat’.

Isaia 42:24

Pradă jefuitorilor, Pe Iacov, cine l-a lăsat Și pe Israel, cin’ l-a dat? Oare nu Domnul e Acel, Pentru că noi – față de El – Păcate multe-am săvârșit? Al Său popor nu a voit Să umble-n calea Domnului Și să păzească Legea Lui.

Isaia 43:10

Domnul a zis: „Eu v-am luat, Ca martori să Îmi fiți, mereu, La fel precum e Robul meu Care, ales a fost de Mine, Ca să cunoașteți totul bine, Să credeți ceea ce-am vorbit Și să-nțelegeți, negreșit, Că Eu sunt. Înaintea Mea, Făcut n-a mai fost nimenea Drept Dumnezeu, iar după Mine, Nici un alt Dumnezeu nu vine.

Isaia 43:13

Eu sunt Cel de la început Și nimeni altul n-a putut, Din mâna Mea să izbăvească. Cine-o să se împotrivească, Atuncea când lucra-voi Eu?”

Isaia 46:10

Am spus, spre știrea tuturor, Tot ce va fi în viitor. Tot ceea ce va fi făcut, Eu am vestit, de la-nceput, Până când nu s-a împlinit, Pentru că astfel am vorbit: „Ceea ce hotărât-am Eu Va sta-n picioare, tot mereu, Căci voia Mea e neclintită Și trebuie a fi-mplinită.

Isaia 48:12

„Ascultă Iacove! La fel, Ascultă și tu, Israel! Eu sunt Cel care te-a chemat, Care – de mână – te-a luat! Eu sunt întâiul, tot mereu, Iar Cel din urmă sunt tot Eu.

Matei 1:23

„Fecioara fi-va-nsărcinată: Un Fiu, ea o să zămislească – Emanuil o să-L numească.” Numele-nseamnă tălmăcit „Domnul cu noi”. Când s-a trezit

Matei 28:20

Că toți trebuie învățați De a păzi ce-am poruncit, Și de-a-mplini ce-i de-mplinit. Să nu vă temeți în nevoi! În toate zilele-s cu voi: Acum, în anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”

Fapte 15:18

În acel fel, Domnul vorbește, El care și înfăptuiește Aceste lucruri nevăzute, Care, de El doar, sunt știute, Din veșnicie.” Așadar,

Fapte 17:26

Făcut-a dar, în așa fel, Încât toți oameni-au ieșit Din unul, și au locuit Pământul tot; le-a așezat Vremuri anume, și le-a dat Hotare, locuinței lor,

Deuteronom 32:39

Să știți că singur Dumnezeu, Sunt Eu și Eu voi fi, mereu! Nu este – înțelegeți bine! – Alt dumnezeu, afar’ de Mine! Doar Eu dau viață tuturor, Și Eu sunt Cel care omor. Tot Eu sunt Cel care rănesc, Dar și Cel cari tămăduiesc. Nu poate scoate nimenea, Pe cineva, din mâna Mea!

Revelația 1:11

Glasul pe cari l-am auzit, În felu-acesta, mi-a vorbit: „Sunt Alfa și Omega, Eu; Eu sunt întâiul, tot mereu, Precum – de-asemeni – negreșit, Tot Eu sunt Cel de la sfârșit. Ce vei vedea, minte să ții Și într-o carte, tot, să scrii. Apoi, Bisericilor care, Pământul Asiei le are – Biserici care șapte sânt – Trimite-le al Meu cuvânt. Vei scrie, astfel, la Efes, Smirna, Pergam; bine-nțeles, La Tiatira vei mai scrie; În Sardes, vreau să se mai știe, În Filadelfia și-apoi, În Laodiceea.” ‘Napoi,

Revelația 1:17

Speriat, atunci când L-am văzut, Ca mort, îndată, am căzut. El, mâna dreaptă, Și-a întins, Zicând, după ce m-a atins: „Să nu te temi, pentru că Eu Sunt Cel dintâi, precum – mereu – Sunt Cel din urmă, negreșit;

Revelația 1:8

„Eu, Alfa și Omega, sânt. Eu, Începutul, sunt numit Și tot Eu sunt chemat Sfârșit”, Ne spune Domnul Dumnezeu – Acela cari este mereu, Cel ce era, Cel care vine Și care prin puterea-I ține, Toate-n picioare, ne-ncetat, Și-Atotputernic, e chemat.

Revelația 2:8

Scrie-i, la îngerul pe care, Biserica din Smirna-l are: „Iată ce-ți spune ție-acum, Cel cari, întâi, este – precum Și „Cel din urmă” e chemat – Cari mort a fost, dar a-nviat:

Revelația 22:13

Curând, veni-voi, pe pământ! Eu, Alfa și Omega, sânt. Eu, Începutul sunt numit, Și tot Eu sunt chemat Sfârșit.