Isaia 41:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ Voi face, râuri să țâșnească Pe dealuri și să izvorască Ape în văi, iar în pustie, Voi face iazuri ca să fie. Peste pământ uscat apoi, Va trece-al apelor șuvoi.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁸ Pe înălțimile uscate voi face să curgă râuri, iar în mijlocul văilor voi face să curgă izvoare. Voi transforma deșertul într-un iaz, și pământul uscat – în izvoare.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ Pe dealurile fără copaci voi face să curgă râuri, iar în mijlocul văilor vor fi izvoare. Voi face din deșert un iaz, iar pământul uscat va fi transformat într-o zonă cu izvoare de apă.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ Voi face să iasă râuri pe înălțimi și izvoare, în mijlocul văilor; voi face pustiul un lac cu apă și pământul uscat, șuvoaie de apă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Voi face să izvorască râuri pe dealuri și izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia în iaz și pământul uscat în șuvoaie de ape;

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁸ Voi deschide râuri pe înălțimi goale și fântâni în mijlocul văilor. Voi face pustia o baltă de apă și pământul uscat izvoare de apă.

Isaia 41:18 Mawu Ofanana

Psalmi 104:10

În văi, Tu faci ca să țâșnească Izvoare și să șușotească Ale lor ape, printre frunți De stânci, hălăduind prin munți.

Psalmi 105:41

Când El, în stâncă, a lovit, Râuri de ape au țâșnit,

Psalmi 107:35

Tot El e Cel ce poate face Pustiu-n iaz a se preface, În timp ce un pământ uscat E, de izvoare, adăpat.

Psalmi 126:4

Doamne, adu-i iar înapoi, Pe prinșii noștri de război, Ca niște râuri înspumate, Ce sunt în miazăzi aflate!

Psalmi 46:4

Un râu cu apele bogate, În a lui Dumnezeu cetate, Pătrunde și înveselește Locul în care locuiește Cel Prea Înalt. El e, mereu, Adevăratul Dumnezeu,

Isaia 12:3

Izvorul mântuirii, iată, Vă va da apă-mbelșugată. Din el, apoi, cu bucurie, Voi o să scoateți apă vie.

Isaia 30:25

Pe vârfurile munților, Pe crestele dealurilor, Curgeri de ape vor țâșni Și râurile vor porni A curge-apoi – în timpu-acel – În ziua marelui măcel, Când turnurile vor cădea.

Isaia 32:2

Căci fiecare va putea Să fie-atunci asemenea Cu adăposturi care sânt Făcute-a apăra de vânt Sau ca un loc pentru scăpare Când vine o furtună mare, Ori cu un râu îmbelșugat Ce curge printr-un loc uscat Și precum umbra cea bogată Care de stâncă este dată, Pe un neprimitor pământ, Ce-i ars de sete și de vânt.

Isaia 33:21

În acest loc – cu-adevărat – Domnul Se-arată minunat Față de noi, și va fi bine. El, loc de râuri, ne va ține, Precum și de pârâie late, Pe care nu le pot străbate Corăbiile cel cari Lopeți au, și nici vase mari.

Isaia 35:1

Pustia și cu țara care, De apă, duce lipsă mare, Pline vor fi de bucurie. Va tresălta, de veselie, Pustia, căci se-mpodobește, Când trandafirul înflorește.

Isaia 44:3

Când ape, Eu voi fi turnat Peste pământul însetat, Din al Meu Duh, o parte vine Să se așeze peste tine Și va umbri sămânța ta, Căci îți voi binecuvânta Odraslele. Ele-au să fie

Isaia 48:21

Când au să treacă prin pustie, De-al setei chin nu au să știe, Căci Domnul are să le dea Apă din stâncă-atunci să bea – Pe săturate – cât le place.”

Isaia 58:11

De Domnul, fi-vei – ne-ncetat – Călăuzit și săturat Va face sufletul să-ți fie, Chiar și când umbli prin pustie. Îți dă putere-n mădulare, Să fii ca o grădină care, De un izvor este udată, A cărui apă, niciodată,

Isaia 65:13

De-aceea, Domnul Dumnezeu Vorbit-a-n acest fel: „Mereu, Ai Mei robi – iată – sunt hrăniți, Dar voi aveți să flămânziți. În timp ce robii Mei vor bea, Parte de sete veți avea. Când ei avea-vor bucurie, Vouă rușine-o să vă fie.

Ioel 3:18

Mustul va picura din munți; De pe-ale dealurilor frunți, Va curge lapte. În pârâuri Și în ale lui Iuda râuri, Apă, mereu, are să fie, Iar un izvor are să vie Tocmai din Casa Domnului, Udând valea Sitimului.

Zaharia 14:8

Când vremea ‘ceea o să fie, O să se vadă, apă vie, Cum din Ierusalim țâșnește, Căci din cetate izvorăște. Din astă apă, jumătate, Spre mările-n apus aflate, O să pornească – negreșit – În timp ce către răsărit, Spre mările acolo-aflate, Va curge altă jumătate. Așa are să fie-n vară Și tot la fel, în iarnă, iară.

Revelația 22:1

„Apoi, un râu, eu am văzut, Iar apa lui, mi s-a părut A fi de-o limpezime care, Numai cristalul o mai are. Aceasta era apa vie, Ieșind din jilțul de domnie, Cari este al lui Dumnezeu, Precum și-al Mielului, mereu.

Revelația 7:17

Pe jilțul destinat să fie, Drept scaunul pentru domnie – În mijloc chiar – e așezat Mielul, și-Acesta, ne-ncetat, O să le fie-n veci păstor Și va conduce gloata lor, Către al apelor izvoare, Care-s, de viață, dătătoare, Iar a lor lacrimă, mereu, Ștearsă va fi, de Dumnezeu.”

Judecători 15:19

Domnul, atunci, a despicat Stânca din Lehi și de-ndat’, Apă, din ea, a apărut. Samson a mers și a băut, Iar duhul i s-a întremat Și trupul i s-a-nviorat. El, „En-Hacore”, a numit Izvorul care, tălmăcit, „Izvorul celui ce-a strigat” Se cheamă; el este aflat, Și azi, la Lehi, negreșit.