Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 41:11 - Biblia în versuri 2014

11 Plini de rușine și-nfruntați Vor fi cei cari sunt mâniați Pe tine. Fi-vor nimiciți, Cei ce-mpotrivă-ți sunt porniți.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Iată, umiliți și făcuți de rușine vor fi toți cei furioși pe tine. Ca un nimic vor ajunge și vor pieri toți cei ce ți se opun.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Da, vor fi umiliți și făcuți de rușine toți cei care sunt foarte supărați pe tine. Vor ajunge ca un lucru lipsit de valoare; și toți cei care ți se opun, vor dispărea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Iată, vor fi făcuți de rușine și umiliți toți cei care erau înfuriați împotriva ta, vor deveni nimic și vor pieri adversarii tăi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Iată, înfruntați și acoperiți de rușine vor fi toți cei ce sunt mâniați pe tine; vor fi nimiciți și vor pieri cei ce ți se împotrivesc.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Iată, toți cei ce s‐au aprins împotriva ta se vor rușina și vor roși; cei ce se luptă cu tine vor fi ca o nimica și vor fi pierduți.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 41:11
25 Mawu Ofanana  

Atunci, oricare slujitor Al tău, se va grăbi la mine: Pân’ la pământ au să se-nchine, În fața mea, și au să spună: „Întreg poporul, îl adună Și ieși apoi, cu el, afară. Să părăsești această țară!” Când toate se vor fi-ntâmplat, Noi toți pleca-vom imediat.” Când Moise, vorba, și-a sfârșit, Plin de mânie a ieșit, Din fața Faraonului Și-a tuturor slugilor lui.


Când miezul nopți a venit Peste Egipt, Domnu-a lovit Pe cei dintâi născuți ai lui: Din casa Faraonului – De pe-al său scaun de domnie – Pân’ la acel ce-a fost să fie Primul născut al celui care Era, atunci, în închisoare; Și-n neamul dobitoacelor Pieriră-ntâi născuții lor.


Dar dacă voi, pornind la drum, Veți asculta de glasul Lui, Împlinind voia Domnului, Vrăjmaș – atuncea – voi fi Eu, Pentru ai tăi dușmani, mereu.


Iată, sunt multe neamuri cari Mugesc ca niște ape mari… Când sunt de Dumnezeu mustrate, Departe fug, înspăimântate. Luate zgomotele sânt, Cum de suflarea unui vânt E pleava de pe munți purtată, Sau cum țărâna-i spulberată De un vârtej de vânt stârnit.


Vrăjmașii care te înfruntă, Vor fi ca pulberea măruntă. Asupritorii au să-ți fie, Precum e pleava pe câmpie, Purtată-n zbor peste pământ, De adierea unui vânt.”


Ca o vedenie de noapte, Ca și un vis, ca niște șoapte, Așa are a fi de mare Numărul neamurilor care Se vor lupta cu Ariel. Așa va fi dușmanul cel Care-mpotriva lui se suie, Îl înconjoară-n cetățuie, Ca să pornească un război, Strângându-l de aproape-apoi.


După cum cel flămând visează Cum că din plin se ospătează, Dar cu stomacul gol se scoală Și după cum – fără-ndoială – Visează cel ce-i însetat Că din belșug s-a adăpat, Însă atunci când se trezește, Stors de puteri se pomenește, La fel atunci are să fie Cu toți cei care au să vie Să lupte-n contra muntelui Cari este al Sionului.


Nu vor mai fi fruntași aflați, Cari să aleagă împărați, Iar voievozii cei vestiți – Cu toții – fi-vor nimiciți.


Popoarele de pe pământ, Ca un nimic, ‘nainte-I sânt. Nimicnicie se vădesc, Deșertăciuni se dovedesc.


„Mergeți, degrabă, să vorbiți Și în Ierusalim vestiți Că e robia lui sfârșită Și că îi este ispășită Nelegiuirea. A primit Mai mult – adică îndoit – Decât era păcatul lui, Acum, din partea Domnului.


Un singur lucru, pot să zic: Iată că nu sunteți nimic. La fel, lucrarea voastră-apoi; Iar toți acei care, pe voi Vă vor alege, negreșit, O scârbă se vor fi vădit.


Iată că toți sunt un nimic. Lucrările lor, pot să zic, Zadarnice-s – fără-ndoială – Iar idolii, suflare goală!”


Când acel timp o să sosească, Doar astfel o să se vorbească: „Dreptatea-n Domnul se găsește. Puterea-n El doar locuiește. Le El vin cei ce-s mâniați Pe El și fi-vor înfruntați.


„Se poate”– a zis Domnul. „Iată Că prada îi va fi luată Celui cari tare s-a vădit. Cel care-i prins și asuprit Scăpa-va de asupritor. Lupta-voi contra tuturor Vrăjmașilor tăi, căci voiesc, Pe ai tăi fii să-i izbăvesc.


Voi da asupritorilor, Să își mănânce carnea lor, Iar mustul care, în beție, Are să-i poarte, o să fie Chiar al lor sânge. Că sunt Eu, Adevăratul Dumnezeu, Toți au să știe. Vor vedea, Cât e de mare slava Mea. Vor ști că-ți sunt Mântuitor, Precum și Răscumpărător, Că sunt Puternicul pe care, Neamul lui Iacov, doar, Îl are.”


Atunci când întâmpla-se-va Că se va unelti, cumva, În contra ta, tu să știi bine Că ea nu vine de la Mine. Pe cei cari au să uneltească, Puterea ta o să-i zdrobească.”


Orișice armă făurită În contra ta, va fi zdrobită, Pentru că ea, putere, n-are. De-asemeni, orice limbă care Va fi-mpotriva ta-ndreptată Când se va face judecată, Are să fie osândită, Fiind de-ndată pedepsită. Aceasta-i moștenirea dată Robilor Domnului și iată, Aceasta-i mântuirea Mea, De care, parte, vor avea. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Dar dacă nu vor căuta, De-al Meu cuvânt a asculta, Atuncea, cu desăvârșire, Voi nimici de peste fire, De-ndată, tot poporul care Nu vrea să-Mi deie ascultare. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”


Atunci, întregul Israel Era cu Dumnezeu, căci el, Lui îi fusese închinat Fiind mereu asemănat Cu roadele dintâi luate Din țarinile-mbelșugate. Cei cari din ele se-nfruptau De-ndată vinovați erau Și-apoi venea asupra lor, Valul nenorocirilor.”


Toți oamenii pământului Nimic sunt înaintea Lui. El este Cel ce poate face, Mereu, doar după cum Îi place, Cu toată oastea cerului Și oamenii pământului. Nimeni nu poate să se ție În contră la a Lui mânie, Pentru că – iată – nimeni nu-i, Ca să Îi zică „Ce faci?”, Lui.


Când vremea ‘ceea o să vie, Ierusalimul o să fie O piatră grea, pentru popoare, Care va fi vătămătoare Pentru cei ce vor încerca – Atunci – de a o ridica. Popoarele pământului Veni-vor împotriva lui.


Niște romani. Deci, au venit, Și, cu blândețe, au vorbit, Să-i potolească, pe cei doi. I-au scos afară, iar apoi, Să părăsească, i-au rugat,


Iată, acuma, îți dau Eu, O parte dintre cei pe care, Satan, în sinagogă-i are, Care își spun că sunt Iudei, Dar mint, pentru că nu sunt. Ei, De-acuma, vor veni la tine, Ca la picioare-ți, să se-nchine, Și vor pricepe, negreșit, Ce mult, pe tine, te-am iubit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa