Isaia 40:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Urcă pe vârful muntelui, Ca să vestești Sionului, Vestea cea bună. Strigă tare Să răspândești vestea, cea mare, Pân’ la Ierusalim. N-ai teamă, Ci strigă dar, de bună seamă, Să se audă-n fiecare Dintre cetățile pe care Le are Iuda-n țara lui. Spune așa, poporului: „Iată-L pe Cel care, mereu, Este al vostru Dumnezeu!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Suie-te pe un munte înalt, Sionule, aducător de vești bune! Înalță-ți glasul cu putere, Ierusalime, aducător de vești bune! Înalță-l, nu te teme! Spune cetăților lui Iuda: „Iată-L pe Dumnezeul vostru!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Urcă-te pe un munte înalt! Sion, tu ești cel care aduce vești bune! Ierusalim, tu cel care aduci vești bune, strigă cu mare intensitate! Vocea ta să se audă de la mare depărtare; și să nu te temi! Spune orașelor din teritoriul numit Iuda: «Priviți-L pe Dumnezeul vostru!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Suie-te pe un munte înalt, mesageră a Siónului; ridică-ți cu putere glasul, mesageră a Ierusalímului; ridică-l, nu te teme! Spune cetăților lui Iúda: «Iată Dumnezeul vostru!».

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Suie-te pe un munte înalt, ca să vestești Sionului vestea cea bună; înalță-ți glasul cu putere, ca să vestești Ierusalimului vestea cea bună; înalță-ți glasul, nu te teme și spune cetăților lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Tu cel ce aduci știri bune Sionului, suie‐te pe un munte înalt; tu cel ce aduci știri bune Ierusalimului, înalță glasul tău cu putere; înalță‐l, nu te teme; spune cetăților lui Iuda: Iată Dumnezeul vostru!

Isaia 40:9 Mawu Ofanana

2 Cronici 13:4

Din muntele Țemaraim, Care era din Efraim, Solie, Abia trimise Și lui Ieroboam îi zise: „Ascultă-mă și-apoi la fel, S-asculte-ntregul Israel!

Isaia 1:1

Iată ceea ce-a prorocit Cel cari, Isaia, s-a numit. El se vădea a fi cel care, Părinte, pe Amoț, îl are. Isaia-n ceea ce vestise, Despre Ierusalim vorbise Și despre Iuda. Împărați Au fost atuncea așezați – În Iuda – Ozia, urmat De cel care-i Iotam chemat; Apoi Ahaz a-mpărățit Și Ezechia la sfârșit. Pe vremea prinsă-n prorocie, Mai mari ei s-au vădit să fie, Căci peste Iuda au domnit. Iată dar, ce a prorocit Isaia. El a cuvântat:

Isaia 12:2

Iată că Domnul Dumnezeu E izbăvirea mea, mereu. Mă-ncred în El și pot să zic Că nu am teamă de nimic. Domnul este a mea tărie Și pricina de bucurie. Pricini de laudă, mereu, Îmi e al nostru Dumnezeu, Pentru că S-a milostivit Și mântuire am primit.

Isaia 25:9

În acea zi, când se adună, Poporu-ntreg are să spună: „Acesta este Dumnezeu, În cari ne-am încrezut mereu, Ca mântuire să primim! Acum, hai să ne veselim În mântuirea cea pe care A dat-o pentru fiecare!

Isaia 35:2

Florile-o vor acoperi Și veselă ea va sări, Cântând toată a ei ființă Și chiuind de biruință, Pentru că are a-i fi dată Slava Libanului, urmată De strălucirea din Carmel Și din Saron, văzând astfel, Slava și măreția care Doar Domnul Dumnezeu o are.

Isaia 41:27

Sionului, Eu i-am vorbit – Eu, Cel dintâi – și am rostit: „Iată-i!” Ierusalimului I-am mai vorbit și i-am zis lui: „Am să-ți trimit un vestitor, De bune vești aducător!”

Isaia 44:26

Însă, în fața tuturor, Cuvântul spus de robul Meu, Eu îl voi întări, mereu, Căci ne-ncetat am să-mplinesc Toate câte le prorocesc Acei pe care i-am trimis. Despre Ierusalim, am zis: „Are să fie locuit!” De-asemenea, Eu am vorbit Despre cetățile pe care Iuda-n al său hotar le are: „Ruinele vor fi zidite Și iarăși fi-vor locuite.”

Isaia 51:12

Să fiți încredințați că Eu Am să vă mângâi, tot mereu. Cine ești tu ca, temător, Să fii, de omul muritor, Sau să te temi de fiul lui, Care-i ca iarba câmpului,

Isaia 51:7

Căci vreau, aminte, să luați, Voi care, precum vă e firea, Cunoașteți ce-i neprihănirea. Ascultă-Mă popor al Meu, Cari ai în inimă, mereu, Doar Legea Mea. Nu lua-n seamă Ocările și n-avea teamă De oameni, de cuvântul lor.

Isaia 52:6

De-aceea-n văzul tuturor, Voi face ca al Meu popor Să Îmi cunoască al Meu Nume. Va auzi întreaga lume, În ziua ‘ceea, că vorbesc Și „Iată-Mă!”, am să rostesc.

Isaia 58:4

Iată, văd bine că postiți Doar ca să vă ciorovăiți, Să vă certați și, ne-ndoios, Să bateți doar, răutăcios, Cu pumnul. Nu vreți să postiți Cum e cerut, ca auziți Să fiți în felu-acesta, sus. Nu faceți după cum v-am spus.

Isaia 61:1

„Duhul Domnului Dumnezeu E peste Mine, tot mereu, Căci El M-a uns, ca să Mă duc În lume, bune vești s-aduc Celor sărmani și chinuiți, Celor ce sunt nenorociți. Domnul, atunci când M-a trimis Să vin pe-acest pământ, Mi-a zis Să-l vindec pe acela care O inimă zdrobită are, Să dau de veste robilor Că-i ceasul slobozirii lor Și să dau izbăvire-apoi Celor ce sunt prinși de război.

Ieremia 22:20

„Suie și strigă, pe Liban! Înalță-ți glasul din Basan! Strigă de pe-nălțimea care Ținutul Abarim o are! Căci toți cei care te iubesc, Zdrobiți – acuma – se vădesc!

Ieremia 29:11

Căci pentru voi, Eu am nutrit Doar gânduri bune și-astfel vreau, Un timp de pace, să vă dau, Parte s-aveți de fericire Și nu doar de nenorocire. Am să vă dau un viitor Și o nădejde, tuturor.

Nahum 1:15

Iată, pe vârful muntelui, Se-arată pașii solului Acela cari pacea vestește. Acuma dar, îți prăznuiește Iudo, acele zile care Menite-ți sunt de sărbătoare Și împlinește de îndat’, Tot ceea ce tu ai jurat! Află că prin mijlocul tău, Acela care este rău Nu va mai trece. Negreșit, Acela fi-va nimicit…

Luca 24:47

El va vesti, neamurilor, Iertare a păcatelor, În al Său Nume – prin credință – Dată în dar, prin pocăință, De la Ierusalim plecând Și-ntreaga lume cuprinzând.

Fapte 2:14

Petru se ridică-n picioare, Între cei unșpe; a privit, În jurul său, și a vorbit: „Mă ascultați bărbați Iudei! De-asemeni, ascultați toți cei Cari, în Ierusalim, sunteți!

Fapte 4:13

Auzind astfel de vorbire Și îndrăzneala arătată De Petru și Ioan, mirată, Rămase-ntreaga adunare, Căci îi știa pe fiecare, Dintre cei doi, că nu aveau Carte defel și că erau Oameni de rând. Din tot ce-au spus, Au înțeles căci cu Iisus Oameni-aceia au umblat.

Fapte 4:29

Doamne, ei ne-au amenințat, Dar Te rugăm ca să privești La ei și să ne întărești, Cu-a Ta putere și-ndrăzneală, Ca, fără nici o șovăială, Să răspândim, al Tău Cuvânt.

Romani 10:18

Întreb dar: „N-au auzit ei?” Ba da, pentru că, negreșit, Ale lor glasuri au vorbit, Pe fața-ntregului pământ, Și a pătruns al lor cuvânt În orișicare loc, și-anume, Până la margine de lume.”

Efeseni 6:19

Rugați-vă și pentru mine, Ca ori de câte ori îmi vine Să deschid gura, să vorbesc, Să pot, cuvinte, să primesc, Spre a vorbi fără-ndoială, Mereu, cu mare îndrăzneală, Ca Evanghelia s-o vestesc Și taina să-i descoperesc.

1 Timotei 3:16

Desigur, taina este mare – Pe cari, evlavia o are… „Acel care S-a arătat – Cel care fost-a întrupat – A fost, în urmă, dovedit, A fi, în Duh, neprihănit; De îngeri, El a fost văzut, Iar Neamurile au avut Parte de El, fiind vestit Și-n lume propovăduit, Încât toți au crezut astfel, Și-n slavă fost-a-nălțat El.”

1 Petru 3:14

Când doar pentru neprihănire, Veți suferi, să aveți știre, Cum că ferice e de voi! „De ei, să n-aveți teamă-apoi, Și, tulburați, voi să nu fiți!

Judecători 9:7

Iotam, de cum a auzit, Grabnic s-a dus și s-a suit Pe Garizim, pe creasta lui, Iar de pe vârful muntelui, Către Sihem, el a strigat, Cu glas puternic, apăsat: „Voi cei care-n Sihem v-aflați, Cuvintele să-mi ascultați Și să v-asculte, tot mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!