Isaia 40:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Atuncea doar, are să vie, Să se descopere, pe dată, Slava aceea minunată, Care este a Domnului. Ființele pământului, În clipa ‘ceea, vor putea, Cu toate, de a o vedea, Pentru că Domnul, negreșit, Este Cel care a vorbit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ Atunci se va arăta gloria Domnului și toți oamenii o vor vedea împreună“, căci gura Domnului a vorbit.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Atunci se va revela gloria lui Iahve; și o vor vedea toți oamenii. Se va întâmpla așa pentru că a vorbit gura lui Iahve.»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Atunci se va descoperi gloria Domnului și toate făpturile o vor vedea împreună, căci gura Domnului a vorbit.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea, căci gura Domnului a vorbit.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Și slava Domnului se va descoperi și orice carne o va vedea împreună. Căci gura Domnului a vorbit.

Isaia 40:5 Mawu Ofanana

1 Regi 14:11

Ce-l ce-n cetate o să piară Va fi mâncat de câini. Afară, Atunci când întâmpla-se-va Că o moară cineva, De păsările cerului Va fi mâncată carnea lui. Totul așa va fi-mplinit, Pentru că Domnul a vorbit.

Psalmi 102:16

Sionul fi-va, iar, zidit, De către Domnul, negreșit, Căci slava Lui cea minunată Iar o să fie arătată.

Psalmi 102:17

El ia – necontenit – aminte, La rugăciunea cea fierbinte, Făcută de cel necăjit Cari nevoiaș s-a dovedit, Căci ruga nevoiașului Nu-i lepădată-n fața Lui.

Psalmi 72:19

Să fie binecuvântat Numele Lui, neîncetat! Să umple slava Celui Sfânt, Fața întregului pământ, Acum, în anii care vin Și-n veci de veci! Amin! Amin!

Psalmi 96:6

Doar străluciri și măreție, În fața Lui, sunt, pe vecie. Slava și cu podoaba sânt Aflate-n locul Său cel sfânt.

Psalmi 97:6

Cerul și-nalturile lui Vestesc dreptatea Domnului. Popoarele, de pe pământ, Văd slava Domnului Cel Sfânt.

Exodul 16:7

Când dimineața va să vie, Vedea-veți slava Domnului – Căci ați cârtit în contra Lui – Iar Dumnezeu v-a auzit. Dar ce suntem noi, de-ați cârtit, Cu toții împotriva noastră?”

Isaia 1:20

Dar dacă nu Mă ascultați, De sabie veți fi tăiați! N-aveți scăpare, negreșit, Pentru că Domnul a vorbit.”

Isaia 11:9

Acele timpuri, să se știe Că nici un rău n-o să mai fie. Pe al Meu munte va fi pace Și pagubă nu se va face, Căci plin, pământul Domnului, Va fi, de cunoștința Lui, La fel precum fundul de mare Cunoaște apa cea pe care O poartă pe spinarea lui.

Isaia 26:15

Sprește Doamne-al Tău popor Și-arată-Ți slava, tuturor! Hotarele țării, apoi, Dă-ni-le Doamne, înapoi!

Isaia 34:16

Cătați în cartea Domnului, Ca să aflați cuvântul Lui! Nimic nu are să lipsească, Ci totul o să se-mplinească, Căci Dumnezeu a poruncit Lucrul acesta, negreșit. Sălbăticiunile-au să vie În acest loc, de prin pustie, Căci Duhul Domnului e Cel Ce va lucra în acest fel.

Isaia 35:2

Florile-o vor acoperi Și veselă ea va sări, Cântând toată a ei ființă Și chiuind de biruință, Pentru că are a-i fi dată Slava Libanului, urmată De strălucirea din Carmel Și din Saron, văzând astfel, Slava și măreția care Doar Domnul Dumnezeu o are.

Isaia 40:4

Văile fi-vor înălțate, Iar culmile vor fi plecate. Să se prefacă în vâlcele, De-ndat’, strâmtorile acele, Iar coastele, câmpii, să fie.

Isaia 41:20

Ca toți să vadă și să știe Că Domnu-i Cel ce a făcut Tot ce-n pustie s-a văzut, Iar ziditorul lor e cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.”

Isaia 49:6

Domnul, astfel, a glăsuit: „E prea puțin să fii numit Drept Rob al Meu, ca să Te duci Și înapoi să Mi-i aduci Pe Iacov și pe cei pe care Israel rămășiță-i are. De-aceea-n vremea ce-o să vină, Am să Te pun să fii Lumină A neamurilor care sânt Pe fața-ntregului pământ, Pentru ca, astfel, mântuire S-aduci peste întreaga fire.”

Isaia 52:10

Popoarele pământului Vedea-vor brațul Domnului – Vedea-vor brațul Său cel sfânt – Iar marginile de pământ Văd mântuirea cea pe care, Al nostru Dumnezeu o are.”

Isaia 58:14

Atunci, în Domnul tu vei sta, În El doar, te vei desfăta Și-n țară am să te sui Eu, Pe înălțimi, unde mereu Am să te fac – neîndoios – Ca să fii foarte bucuros De moștenirea cea pe care, Iacov, al tău tată, o are. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Isaia 6:3

Unul, la altul, au strigat Și au rostit acest cuvânt: „Domnul oștirilor e sfânt! E sfânt! E sfânt! Mărirea Lui Umple fața pământului!”

Isaia 60:1

Te scoală și te-mbărbătează! Te scoală și te luminează! A ta lumină, iată, vine Și răsări-va peste tine – De-ndată – slava Domnului.

Isaia 66:16

Ale Lui judecăți, cu foc, Domnul le va-mplini, pe loc, Iar a Lui sabie-i lovește Pe cei pe care-i pedepsește, Căci cei uciși de-a Lui mânie, În mare număr, au să fie.

Isaia 66:18

„Eu pedepsesc faptele lor, Precum și gândul tuturor. Dar va veni o vreme-apoi, În cari, la Mine, strânge-voi Popoarele, limbile toate Care sunt pe pământ, aflate. Ele, la Mine, au să vină, Să vadă slava Mea, divină.

Isaia 66:23

Când luna nouă va să vie Și când Sabat are să fie, Cu toții vor veni la Mine, În fața Mea să se închine. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Ieremia 32:27

„Pentru orice făptură, Eu – În veci de veci – sunt Dumnezeu. Din partea Mea, e ceva, oare, Ce ar putea fi de mirare?

Ieremia 9:12

Unde e omul înțelept? Unde e omul cel deștept, Care să înțeleagă poate, Mereu, aceste lucruri toate? Cel cărui Domnul i-a vorbit, Să spună-aceasta, negreșit. Să spună cum de-i pustiită Țara și cum de-i nimicită Și arsă, încât nimenea Nu poate-a trece-acum, prin ea?”

Ioel 2:28

Peste orice făptură, Eu – Atuncea – torn din Duhul Meu. Fiicele voastre și-ai voști’ fii Au să rostească prorocii. Bătrânii voștri vor avea Vise și de asemenea, Vedenii dau tinerilor.

Miheia 4:4

Căci locui-va fiecare, Doar sub smochinul ce îl are, Sau va ședea sub a lui vie Fără ca tulburat să fie. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit. El este Domnul oștilor.

Habacuc 2:14

Cunoașterea slavei pe care Cel care este Domn o are Va umplea-ntreg acest pământ, Așa precum umplute sânt Adâncurile mărilor, De apa de deasupra lor.

Zaharia 2:13

Să tacă-n fața Domnului Făpturile pământului, Căci El, din locul Său cel sfânt, S-a ridicat peste pământ!”

Luca 2:32

Lumină a Neamurilor Și slavă a lui Israel.”

Luca 3:6

Și-astfel, toate făpturile Au să privească, tot mereu, Iertarea de la Dumnezeu.”

Ioan 1:14

Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.

Ioan 12:41

Isaia, astfel, a vorbit, În clipa-n care a privit, La slava Lui. Totuși, erau

Ioan 17:2

De Fiu, precum I-ai dăruit Putere, fără de măsură, Să domine orice făptură, Să poată ca să dăruiască Viața cea veșnică, cerească, Celor pe care, Tu i-ai dat, Și-n a Lui seamă, i-ai lăsat.

Fapte 2:17

„Domnul a zis: „Din Duhul Meu, Peste orice făptură, Eu, Când vremea o să se-mplinească, Turna-voi. Au să proorocească Ai voști’ copii. De-asemenea, Tinerii voștri vor avea Vedenii. Visuri vor fi date, Bătrânilor, spre-a fi visate.

2 Corinteni 3:18

Cu fețele, noi ne găsim, Descoperite, și privim Ca în oglindă, slava care, Marele nostru Domn o are, Și-ntr-o clipită-apoi – dragi frați – În chipul Lui, vom fi schimbați, Umblând, mereu, în slava Lui, Purtați de Duhul Domnului.”

2 Corinteni 4:6

Căci Dumnezeu, Cel care-a zis – Precum e, în Scriptură, scris – Luminii, ca „să lumineze Și, bezna, să o-ndepărteze”, În inimă, ne-a luminat, Ca noi să fim, neîncetat, În așa fel, încât, mereu, Lumina, de la Dumnezeu – Lumina cunoștinței Lui Și-a slavei Dumnezeului Care se află-n ceruri, sus – Să strălucească, în Iisus, Să-I lumineze a Sa față, Ca zorile, dând lumii, viață.”

Evrei 1:3

El – care este oglindirea Slavei, precum și-ntipărirea Ființei Lui, Cel care poate A ține lucrurile toate, Aflate-n cer și pe pământ, Cu-a Lui putere, din Cuvânt – O curăție a făcut, Pentru păcate, și-a șezut În locurile prea înalte, Unde urma ca să se salte, La a Măririi dreaptă stând,

Revelația 21:23

Cetatea, trebuință, n-are De soare sau de lună care S-o lumineze, căci, mereu, Doar slava de la Dumnezeu O luminează și, se știe, Că Mielul e a ei făclie.