Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 4:5 - Biblia în versuri 2014

5 Pe muntele Sionului, După dorința Domnului, Un nor de fum va fi lăsat – Ziua – și-apoi pe înserat, Va fi un foc strălucitor, Luminând bezna nopților. Da, peste toate, slava are Să fie-atunci, un loc în care, Un adăpost va fi aflat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Domnul va crea, peste întreg muntele Sion și peste cei ce se adună acolo, un nor de fum ziua și un foc de flăcări strălucitoare noaptea. Da, peste toată gloria va fi un baldachin;

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Iahve va aduce peste tot muntele Sion și peste cei care se adună acolo, un nor de fum ziua și flăcările unui foc strălucitor noaptea. Da, toată această glorie va fi protejată.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Domnul va crea, peste toată întinderea muntelui Siónului și peste locurile lui de adunare, un nor de fum ziua și strălucirea unei flăcări de foc noaptea: căci un acoperământ este deasupra oricărei glorii,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Domnul va așeza, peste toată întinderea muntelui Sionului și peste locurile lui de adunare, un nor de fum ziua și un foc de flăcări strălucitoare noaptea. Da, peste toată slava va fi un adăpost,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și Domnul va face peste toată locuința muntelui Sion și peste adunările lui un nor și un fum ziua și lucirea unei flăcări de foc noaptea. Căci peste toată slava va fi o învelitoare.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 4:5
25 Mawu Ofanana  

Ziua, un stâlp de nor erai, Iar noaptea, Tu Te arătai Un stâlp de foc. În acest fel, Tu l-ai condus pe Israel, Pe drumul ce l-ai pregătit.


Domnu-a adus apoi, un nor, Să-Și învelească-al Său popor. A mai pus focul să-l vegheze Noaptea și să îl lumineze.


Voi, cei cari pe pământ v-aflați, Pe Domnul să Îl lăudați! Pe Domnul am să-L laud eu, Din toată inima, mereu, În adunări, cu toți cei care Neprihăniți sunt, în purtare.


Ziua, El i-a condus din nor Și-apoi, un foc strălucitor, În timpul nopții, s-a făcut.


Da, mântuirea Domnului E-aproape de oamenii Lui Care vădesc în orice vreme, Cum că de El știu a se teme, Pentru ca în a noastră țară, Slava să locuiască, iară.


Domnul Se-arată-nfricoșat, În adunarea sfinților. Pentru întregul lor sobor, Temut se află Dumnezeu.


În straja dimineți-apoi, Domnul privit-a înapoi, Din al Său stâlp de foc – din nor – Și-n rândul Egiptenilor, Învălmășeală a zvârlit.


Atuncea, slava Domnului, Pe muntele Sinai, a stat. Norul acela s-a lăsat Și șase zile-a învelit Muntele-ntreg. Când a venit A șaptea zi, din noru-acel, Pe Moise, l-a chemat la El


„Cortul, ca să-l alcătuiești, Zece covoare folosești. Covorul fi-va împletit Din in subțire, răsucit. De-asemeni, fi-vor folosite Și materialele vopsite Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu.


Din păr de capră, mai apoi, Covoare să mai faceți voi. Cortul o să-l acoperiți, Cu ele. O să pregătiți Doar unsprezece, care sânt Bune de acoperământ.


Poporul va avea putință Ca în a păcii locuință – În acel timp – să locuiască. El are să se-adăpostească În case ce sunt liniștite Și care sunt, de griji, lipsite.


Privește la Sion, căci iată Cetatea noastră minunată, Cetatea sărbătorilor Ținute de al nost’ popor! Ierusalimul, vor putea Ai tăi ochi, iarăși, a-l vedea, Ca o cetate pregătită Drept locuință liniștită, Ca și un cort ce-i așezat Pe veci, și nu va fi mutat, Căci toți ai lui țăruși vânjoși, Nicicând n-au să mai fie scoși, Iar frânghiile-i înnodate, N-au să mai fie dezlegate.


Cetatea e în grija Mea. Eu sunt Cel care-o izbăvesc. Din a Mea pricină-o păzesc, Și pentru David – robul Meu – Cari lângă Mine-a stat mereu!”


Iată, neprihănirea Mea Se-apropie, pentru că ea Nu e departe-acum de voi, Iar mântuirea Mea, apoi, Nu are ca să zăbovească Ci încurând o să sosească. Ea, în Sion, are să stea, Iar în Israel, slava Mea.”


Te scoală și te-mbărbătează! Te scoală și te luminează! A ta lumină, iată, vine Și răsări-va peste tine – De-ndată – slava Domnului.


Căci toată a pământului Întindere-i acoperită De negura înstăpânită, Iar întunericul cel mare Cuprinde ale lui popoare. Dar iată că al tău Domn vine. Slava-I răsare peste tine.


Căci unde-s adunați doi, trei, În al meu Nume, între ei, Cu siguranță sunt și Eu, Și-acolo este Dumnezeu.”


Că toți trebuie învățați De a păzi ce-am poruncit, Și de-a-mplini ce-i de-mplinit. Să nu vă temeți în nevoi! În toate zilele-s cu voi: Acum, în anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa