Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 4:4 - Biblia în versuri 2014

4 După ce Domnul o să spele Necurățiile acele Ale fiicei Sionului, Iar al Ierusalimului Ținut ajunge curățat De sângele ce s-a vărsat – Cu duhul judecăților, Precum și-al nimicirilor –

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Odată ce Stăpânul va spăla murdăria fetelor Sionului și va curăța petele de sânge din Ierusalim, printr-un duh de judecată și unul de foc,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 După ce Stăpânul va spăla murdăria fiicelor Sionului și va curăța petele de sânge din Ierusalim printr-un spirit de judecată și prin unul de foc,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Când Domnul va spăla murdăria fiicelor Siónului și va curăți sângele Ierusalímului din mijlocul lui printr-un duh de judecată și printr-un duh de foc,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 După ce va spăla Domnul murdăriile fiicelor Sionului și va curăți Ierusalimul de vinovăția de sânge din mijlocul lui, cu duhul judecății și cu duhul nimicirii,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 după ce va spăla Domnul murdăria fetelor Sionului și va curăți sângele Ierusalimului din mijlocul lui, prin duhul de judecată și prin duhul de ardere.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 4:4
29 Mawu Ofanana  

Mă spală, cu desăvârșire, De orișice nelegiuire Și curățește-mă, mereu, De tot păcatul meu cel greu!


Ieșiți voi, fete din Sion, Ca pe-mpăratul Solomon Să îl vedeți încoronat În ziua când s-a cununat. Acea cunună minunată, De mama sa-i fusese dată, Când inima-i – la cununie – Plină-i era, de veselie.”


Când mâinile vă-ntindeți voi, Îmi întorc ochii, iar apoi, Chiar dacă Mă veți ruga mult, Eu n-am să vreau să vă ascult. N-am să v-ascult, oricât ați plânge, Căci pe-ale voastre mâini, e sânge!”


Am să-Mi întind, în contra ta, Mâna și îți voi arăta Cum zgura am să ți-o topesc Precum leșia, căci voiesc Ca părțile de plumb apoi, Să le îndepărtez de voi.


Ca și un câlț va fi cel care Considerat e drept om tare. Lucrarea lui, de-asemenea, Ca o scânteie va părea. Ard împreună, amândoi, Și nimeni nu-i va stinge-apoi.


Nelegiuirea săvârșită De Iacov, fost-a ispășită Și iată rodul ce l-a dat Iertarea, pentru-al său păcat: Domnu-a făcut pietrele care Erau cuprinse în altare, Așa precum e varul, până S-au prefăcut toate-n țărână. Idolii Astarteelor Și-apoi mulțimea stâlpilor Cari soarelui sunt închinați Au fost zdrobiți, iar ridicați – Din nou – în vremea ce-o să vie, Nicicând ei nu au să mai fie.


Duh de dreptate, va fi El, În vremea ‘ceea, pentru cel Care în grijă are – iată – Scaunul pentru judecată. Ca o putere, va fi El În vremea ‘ceea, pentru cel Cari pe vrăjmaș îl dă-napoi, Până la poarta lui apoi.


Cuprinsă e de foc și pară, Acum, sărmana noastră țară, Căci al oștirii Dumnezeu S-a mâniat. Poporul meu E ars cu foc. Nimeni nu are, Pentru al său frate, cruțare.


Acuma dar, luați aminte: Aflați că orice-ncălțăminte Purtată-n luptă, iar apoi Orișice haină de război Ce-a fost în sânge tăvălită, Are să fie nimicită. Strânse vor fi toate-ntr-un loc Și arse au să fie-n foc.


„Mijlocul de fățărnicie Îți este locuință, ție. Fățarnici, ei se dovedesc Și, să Mă știe, nu voiesc.”


Necurăția s-a lipit De haina lui, necontenit, Iar el nici măcar nu gândea La ce sfârșit poate avea. Căzut-a greu de tot și iată, Nimeni nu-l mângâie vreodată. „Vezi-mi a mea ticăloșie Doamne și milă să Îți fie, Căci cel care mă dușmănește, Iată-l ce mult se semețește!”


În lume-am să te risipesc, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ. Atunci, zdrobită, o să fie Toată a ta necurăție.


Atuncea, am să vă stropesc Cu apă, să vă curățesc De idolii ce i-ați avut, De spurcăciuni ce le-ați făcut.


Eu, din necurății, apoi, Am să vă izbăvesc pe voi. Grâul îl chem și-l înmulțesc. Cu foamete nu vă lovesc.


Sângele ce a fost vărsat – Pe care nu l-am răzbunat Încă – am să-l răzbun de-ndată. După aceea, Domnul, iată Că spre Sion o să pornească, Acolo ca să locuiască.”


Vai de cetatea cea spurcată Cari îndărătnică se-arată Și de-asuprire este plină!


În acea zi, casei pe care David în stăpânire-o are, Și celor care se vădesc Că în Ierusalim trăiesc Li se deschide un izvor. Acel izvor al tuturor, Pentru păcat are să fie, Dar și pentru necurăție.


Astă treime, la un loc O strâng și-o curățesc prin foc, Asemenea aurului, Precum și a argintului. Ea va chema Numele Meu Și-o să asculte ce spun Eu. Eu le voi zice, tuturor: „Acesta e al Meu popor!”, Iar ei vor zice, tot mereu, „Domnul ne este Dumnezeu!”


„Iată dar că o zi anume Are să vină peste lume! Ea vine amenințător Și arde precum un cuptor! Când acea zi are să vie, Precum miriștea au să fie Cei cari trufași se dovedesc Și cei cari rele săvârșesc, Pentru că arși vor fi de ea. Nimic nu le va rămânea Când acea zi are să vină: Nici ramură, nici rădăcină” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


„Ierusalim, Ierusalime – Asemenea-ți, nu mai e nime’! Pe-ai mei proroci ți i-am trimis, Însă, mereu, tu i-ai ucis Pe cei ce i-am trimis la tine! De câte ori, pe lângă Mine, Am vrut să-i strâng pe fiii tăi, Precum găina, puii săi? Dar n-ai vrut. Cu-ndărătnicie,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa