Isaia 4:3 - Biblia în versuri 20143 Cel ce-n Sion va fi aflat Sau în Ierusalim lăsat, Are a se numi drept „sfânt”, Printre toți cei de pe pământ. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească3 Oricine este lăsat în Sion și rămâne în Ierusalim, toți cei înscriși ca fiind vii în Ierusalim, vor fi numiți sfinți. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20183 Oricine va fi lăsat în Sion și va rămâne în Ierusalim – adică toți aceia care vor fi înscriși ca fiind vii în Ierusalim –, vor fi numiți sfinți. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20203 Cel care va rămâne în Sión și cel care va fi lăsat în Ierusalím se vor numi sfinți, oricine va fi scris spre viață în Ierusalím. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu3 Și cel rămas în Sion, cel lăsat în Ierusalim, se va numi „sfânt”, oricine va fi scris printre cei vii, la Ierusalim. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19313 Și va fi așa: cel ce va rămâne în Sion și cel lăsat în Ierusalim, se va numi sfânt, adică fiecare ce este scris printre cei vii în Ierusalim: Onani mutuwo |
Dacă se va-ntâmpla, cumva, Că mai rămâne cineva, Dintre locuitorii ei – Și-a zecea parte vor fi ei, Din rândul celor cari erau În țară și o locuiau – Și-aceștia fi-vor nimiciți, Fiind – de moarte – înghițiți. Dar după cum este păstrat Butucul, când este tăiat Un terebint sau un stejar, Poporul se va naște iar, Căci o sămânță sfântă are, Din rădăcină, a răsare.”
„Iată că brațul Meu cel tare Va fi-mpotriva celor care, Minciuni doar, știu să prorocească Și știu ca să împărtășească Numai vedenii născocite, Ce sunt înșelăciuni vădite. Ei nu vor rămânea, mereu, Cu cei cari sunt popor al Meu. Ei n-au să fie scriși, astfel, În cărțile lui Israel Și n-au să intre-n țara lui, Cu oamenii poporului. În acest fel, veți ști că Eu Sunt Domn precum și Dumnezeu.
Atunci, cei care-au arătat Teamă de Domnul, au venit Și între ei au povestit, Căci deseori se adunau Și unul altuia-și vorbeau. Domnul, la ale lor cuvinte, Îndată a luat aminte Și-a poruncit ca să se scrie O carte care-apoi să fie Un semn de amintire pus Și-n fața Domnului adus, Pentru toți oamenii din lume Care se tem de al Lui Nume.
Pe tine-apoi, pe cari, mereu – La jug – tovarăș, te am eu, Te rog să dai ajutorare, Femeilor acelea, care, Cu mine-alături, au trudit, Când, Evanghelia, am vestit, Cu Clement și cu toți cei care Mi-au fost tovarăși, în lucrare, Având, în felu-acesta, parte De-ași scrie, în a vieții carte, Numele lor. Dragii mei frați,
Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;
Fiara a fost, dar nu mai este. Vreau însă, să îți dau de veste, Că din Adânc ea va apare, Ca să se ducă la pierzare. Locuitorii care sânt Pe fața-ntregului pământ – Cari, numele, nu și-au avut, Înscrise, de la început, În cartea vieții – au să fie Mirați atunci când au să știe Că fiara nu mai e și-apoi, Că o să vină înapoi.