Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 4:1 - Biblia în versuri 2014

1 Șapte femei au a se duce, Ca un bărbat ele s-apuce Și ca să îi vorbească-apoi: „Haine și pâine, avem noi. Nu trebuie să cheltuiești Cu noi, ci doar să-ngăduiești Ca al tău nume să-l purtăm Și de ocară să scăpăm!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 În ziua aceea, șapte femei vor pune mâna pe un bărbat, zicând: „Ne vom mânca propria pâine și ne vom purta propriile haine, numai lasă-ne să-ți purtăm numele! Îndepărtează de la noi disprețul!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 În acea zi, șapte femei se vor duce la un bărbat și îi vor zice: «Ne vom mânca propria pâine și ne vom purta propriile haine; numai permite-ne să îți purtăm numele! Ia astfel defăimarea de peste noi!»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Șapte femei vor apuca în ziua aceea un singur bărbat și vor zice: „Vom mânca pâinea noastră înșine și ne vom îmbrăca în hainele noastre; numai fă-ne să-ți purtăm numele și înlătură rușinea de la noi!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Șapte femei vor apuca în ziua aceea un singur bărbat și vor zice: „Vom mânca pâinea noastră însene și ne vom îmbrăca în hainele noastre însene; numai fă-ne să-ți purtăm numele și ia ocara de peste noi!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și în ziua aceea șapte femei se vor apuca de un singur bărbat, zicând: Vom mânca pâinea noastră și ne vom îmbrăca cu veșmintele noastre, numai să fim numite după numele tău; ridică‐ne ocara!

Onani mutuwo Koperani




Isaia 4:1
15 Mawu Ofanana  

Un fiu, Rahela-a căpătat, Și-a zis: „Acuma mi-a luat


Mical, apoi, cât a trăit, N-a mai putut, prunci, a avea, Căci stearpă rămăsese ea.


În ziua ‘ceea, rămășița Lui Israel, precum și vița Lui Iacov, nu vor mai avea Sprijin în cel ce le lovea, Ci al lor sprijin va fi Cel Cari Sfânt îi e lui Israel, Căci Domnul, doar, are să fie Nădejdea lor, pentru vecie.


Mai rari ca aurul curat Și scumpi ca aurul pe care Țara Ofirului îl are, Voi face oamenii să fie.


Vedea-vor ochii omului – Atunci – pe Făcătorul lui. Omul se-ntoarce către Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.


Omul – atunci – neîndoios – Își va pleca privirea-n jos, Iar semeția omului Precum și îngâmfarea lui Vor fi smerite, negreșit. Când acea zi va fi venit, Doar Domnu fi-va înălțat.


Mândria omului vădită, În acea zi, va fi smerită. Trufia lui nemăsurată, În acea zi, va fi plecată, Pentru că fi-va înălțat Doar Domnul nostru, ne-ncetat.


Merg pân’ acolo, încât zic Fratelui omului acel – Când îl găsesc – în acest fel: „Tu ai o haină! Fii, apoi, Drept căpetenie, peste noi! Ia aste dărmături – nu sta – Și pune-le sub mâna ta!


Să nu te temi! Tare te ține, Căci nu rămâi tu, de rușine! Să nu roșești, nici o clipită, Că de rușine-acoperită, Nu vei ajunge! Vei uita Ce-a fost în tinerețea ta Și nu-ți vei mai aduce-aminte Că ai fost văduvă-nainte.


Decât nisipul mărilor, Numărul văduvelor lor Se-arată-a fi cu mult mai mare. Asupra mamei celei care A tânărului se vădește, Pustiitorul năvălește, În miezul zilei. O să cadă, Necazului și groazei, pradă.


Domnul, atunci când S-a uitat La mine și m-a cercetat, Luând ocara ce-o aveam Și, printre oameni, o purtam!”


Căci fi-vor zile de măcel, De răzbunare, iar ce-i scris – Ceea ce prin Scripturi s-a zis – Se va-mplini atunci. De toate


Pe toți acești oameni, dorim – În Domnul – să îi sfătuim, Să își mănânce pâinea, când Au să o capete, lucrând.


Penina, ăst fapt, îl știuse Și de aceea, niciodat’, S-o necăjească, n-a-ncetat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa