Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 39:3 - Biblia în versuri 2014

3 Isaia-n urmă a intrat La Ezechia și-a-ntrebat: „Ce au zis oamenii acei? De unde oare-s veniți ei?” „Sunt dintr-o țară-ndepărtată, Cari Babilon este chemată” – Răspunse el, către proroc.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia și l-a întrebat: ‒ Ce au zis oamenii aceia și de unde au venit? Ezechia i-a răspuns: ‒ Au venit dintr-o țară îndepărtată, din Babilon.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia și l-a întrebat: „Ce au zis acei oameni și de unde au venit?” Ezechia i-a răspuns: „Au venit la mine dintr-o țară îndepărtată: din Babilon.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Profetul Isaía a venit la regele Ezechía și i-a zis: „Ce au spus oamenii aceia și de unde au venit la tine?”. Ezechía i-a răspuns: „Au venit la mine dintr-o țară îndepărtată, din Babilón”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Prorocul Isaia a venit apoi la împăratul Ezechia și l-a întrebat: „Ce au spus oamenii aceia și de unde au venit la tine?” Ezechia a răspuns: „Au venit la mine dintr-o țară depărtată, din Babilon.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Atunci Isaia, prorocul, a venit la împăratul Ezechia și i‐a zis: Ce au spus oamenii aceștia? Și de unde au venit la tine? Și Ezechia a zis: Au venit la mine dintr‐o țară depărtată, de la Babilon.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 39:3
15 Mawu Ofanana  

Natan, de Domnu-a fost trimis – La David – și astfel, i-a zis: „Într-o cetate, se găseau Doi oameni cari, vecini, erau. Unul, mereu, s-a-mbogățit, Iar celălalt a sărăcit.


În vremea ‘ceea, drept proroc, Hanani fost-a-n acel loc. La Asa, el a alergat Și-n acest fel a cuvântat: „Pentru că nu te-ai sprijinit Pe Domnul, ci te-ai bizuit Cu mult mai mult pe-acela care, În frunte, Siria îl are, Iată că Domnul a scăpat Oastea acelui împărat Acuma, din mâinile tale, Căci astfel a găsit cu cale.


Iehu, în cale, i-a ieșit Și-n felu-acesta i-a vorbit: „Cum de te-ai dus și-ai ajutat, Pe cel rău și ai arătat Iubire celui ce vădește Cum că pe Domnul Îl urăște? Prin felu-n care te-ai purtat, Pe Dumnezeu L-ai mâniat.” Iehu era acela care, Părinte, pe Hanani-l are, Iar tatăl său era proroc Al Domnului, în acel loc.


Domnul, furios pe-Amația Pentru tot ceea ce făcea, Trimise un proroc la el Și i-a vorbit, în acest fel: „De ce-ai luat zeii pe care Poporul din Seir îi are, Când ei – așa cum ai văzut – Să-i izbăvească, n-au putut, Din mâna ta?” Amația,


O boală gravă l-a lovit Pe Ezechia și-a simțit Că nu poate să se mai scoale Din pat, iar moartea-i dă târcoale. Atunci, prorocul Domnului Grăbitu-s-a spre patul lui. Proroc era Isaia, care – Părinte – pe Amoț, îl are. La Ezechia a intrat Și-n acest fel a cuvântat: „Ascultă ceea ce a zis Domnul, atunci când m-a trimis: „Așază-ți casa-n rânduială, Căci vei muri, fără-ndoială.”


„La Ezechia, să te duci, Căci vreau, al Meu cuvânt să-i duci. Întoarce-te acum, la el Și-apoi îi spune-n acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu, Cel al lui David: „Iată, Eu Am auzit cum te-ai rugat Și am văzut că ai vărsat Lacrimi amare-n fața Mea. Dar sănătos tu vei putea Iarăși să fii. Găsesc cu cale Să lungesc anii vieții tale. Tocmai de-aceea, iată, vreau, Alți cincisprezece să-ți mai dau.


„Ce au văzut, în acest loc?” – A vrut Isaia să mai știe. „Eu am purtat acea solie, Prin toată casa mea. Să știi Că fost-am și la visterii, Unde – apoi – le-am arătat Tot ceea ce am adunat.”


Spuneți aceasta, tuturor: Le spuneți dar, neamurilor; Ierusalimului, la fel, Să-i spuneți spre a ști și el.” „Niște-mpresurători se-arată. Vin dintr-o țară-ndepărtată Și strigă, fără încetare, Contra cetăților pe care Le are Iuda. Iată, ei


Aduce-voi din depărtare, Un neam care e vechi și tare. Lovită-i fi, de neamu-acel, Tu, casă a lui Israel! N-ai să-nțelegi limba pe care Neamul acel străvechi o are Și nici nu vei putea, aminte Să iei, la ale lui cuvinte.


Strigătul fiicei cea pe care Sărmanul meu popor o are, Abia mai poate să răzbată, Căci e-ntr-o țară-ndepărtată.” „Nu se mai află în Sion, Domnul, șezând pe al Său tron?” Nu mai e nici un împărat Cari în Sion este aflat?” „De ce-au stârnit a Mea mânie, Cu lucruri care nu-Mi plac Mie? De ce și-au făcut chip cioplit? Idoli străini, de ce-au slujit?”


După porunca Domnului, Din marginea pământului Un neam pornește-apoi și vine Să cadă-n urmă, peste tine, Cu zbor de vultur. Va avea O limbă, pe cari nimenea – Dintre ai tăi – n-au s-o dezlege Ca să o poată înțelege;


Astfel gătiți, solii s-au dus Până la Iosua și-au spus, Față de adunarea toată Cari, la Ghilgal, era aflată: „Iată, din depărtări venim Până la tine, căci dorim, Ceva, să-ți cerem: vrem ca voi Să faceți legământ cu noi.”


Ei au răspuns: „Robii tăi, iată, Vin dintr-o țară-ndepărtată, Căci auzit-au, tot mereu, De al tău Domn și Dumnezeu – De tot ceea ce a făcut În al Egiptului ținut,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa