Isaia 39:2 - Biblia în versuri 2014

² Când împăratul Ezechia Primise darul și solia, El – solilor – le-a arătat Lucruri de preț ce-a adunat, Argintul care îl avea Și aurul, de-asemenea. Apoi, i-a dus să le arate Și mirodeniile-aflate În a lui casă, la păstrare, Și undelemnu-acela care Fusese scump. Le-a arătat Și locu-n care s-au aflat Armele lui. Și-n visterie, Dusă a fost acea solie. Oameni-aceia au văzut Tot ce în casă a avut, Tot ce era în visterie, Precum și pe a lui moșie.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Ezechia s-a bucurat de ei și le-a arătat ceea ce era în vistieria sa: argintul, aurul, mirodeniile, uleiul cel scump, tot armamentul lui și tot ce se afla în magaziile lui. N-a rămas nimic în palatul sau în regatul său pe care Ezechia să nu li-l fi arătat.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Ezechia i-a primit pe acei emisari și le-a arătat ce era în trezoreria lui: argintul, aurul, mirodeniile, uleiul de mare valoare, tot armamentul lui și tot ce era în magaziile lui. Nu a rămas nimic în palatul sau în regatul lui pe care Ezechia să nu îl fi arătat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Ezechía s-a bucurat de ele și apoi le-a arătat trezoreria: argintul, aurul, mirodeniile și untdelemnul cel mai bun, încăperea armelor sale și tot ce se afla în vistieriile lui; n-a fost nimic pe care să nu li-l fi arătat Ezechía în casa lui și în tot regatul lui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Ezechia s-a bucurat și a arătat trimișilor locul unde erau lucrurile lui de preț, argintul și aurul, miresmele și untdelemnul de preț, toată casa lui de arme și tot ce se afla în vistieriile lui: n-a rămas nimic în casa și în ținuturile lui pe care să nu li-l fi arătat.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și Ezechia s‐a bucurat de ei și le‐a arătat casa lucrurilor sale de preț: argintul și aurul și mirodeniile și untdelemnul de preț și toată casa lui de arme și tot ce se afla în visteriile sale; n‐a fost nimic în casa lui nici în împărăția sa pe care să nu li‐l fi arătat Ezechia.

Isaia 39:2 Mawu Ofanana

1 Regi 10:10

Mult aur, ea – apoi – i-a dat, Lui Solomon. S-au numărat Talanții ce-l alcătuiau Și-o sută douăzeci erau. I-a mai dat pietre nestemate Și mirodenii minunate, Precum nu s-au mai pomenit. Nicicând, de-atunci, n-au mai venit Atât de multe-n Israel, Așa precum primise el.

1 Regi 10:15

La socoteală pe cel care El îl scotea, fără-ncetare, De la neguțătorii cari Se dovediseră-a fi mari, Și din negoțul ce-l făcea Cu marfa care îi venea De la-mpărații cei pe care Arabia în frunte-i are, Sau de la cei care luară Dregătoriile din țară.

1 Regi 10:2

Un mare-alai o însoțise Când la Ierusalim venise. De-asemenea, o însoțeau Cămilele care duceau Aur și multe nestemate, Și mirodenii minunate. La Solomon, toate le-a dus, Spunându-i tot ce-avea de spus;

1 Regi 10:25

Iar fiecare, când venea, Câte un dar îi aducea. Lucruri din aur, a primit, Sau din argint. A dobândit Și haine măiestrit lucrate, Și mirodenii minunate; Cai și catâri i s-au mai dat, Și multe arme-a căpătat. Astfel de daruri a primit, An după an, necontenit.

2 Regi 20:13

Când împăratul Ezechia Primise darul și solia, El – solilor – le-a arătat Lucruri de preț ce-a adunat, Argintul care îl avea Și aurul, de-asemenea. Apoi, i-a dus să le arate Și mirodeniile-aflate În a lui casă, la păstrare, Și undelemnu-acela care Fusese scump. Le-a arătat Și locu-n care s-au aflat Armele lui. Și-n visterie, Dusă a fost acea solie. Oameni-aceia au văzut Tot ce, în casă, a avut, Tot ce era în visterie, Precum și pe a lui moșie.

2 Cronici 32:25

Dar Ezechia s-a pripit Și n-a știut să prețuiască Bunăvoința cea cerească, Iar inima i s-a-ngâmfat. Mânia Domnului, de-ndat’, Din cer, asupră-i a venit. Mânia ceea i-a lovit Pe cei ce-n Iuda locuiau Sau la Ierusalim ședeau.

2 Cronici 32:27

Cât Ezechia a domnit, Mari bogății a dobândit Și multă slavă. Și-a făcut Și visterii, unde-a avut Argint, aur și nestemate, Sau mirodenii minunate, Precum și scuturi; el avea, Mereu, tot ceea ce-și dorea.

2 Cronici 32:31

Însă când a primit solia Din Babilon – de la cei cari Erau acolo cei mai mari – Prin care ei îl întrebară Despre minunile din țară, Domnul, de-ndat’, l-a părăsit, Căci să-l încerce a voit, Spre a cunoaște-n acest fel, Ce fel de inimă-avea el.

2 Cronici 9:1

Împărăteasa cea pe care Ținutul Seba-n frunte-o are, De Solomon a auzit, Pentru că zvonul s-a lățit Despre înțelepciunea lui Și despre slava Domnului. La Solomon, ea a venit, Căci, să încerce, a voit, De-s drepte vorbele acele, Prin întrebări multe și grele. Un mare-alai o însoțise Când la Ierusalim venise. De-asemenea o însoțeau Cămilele care duceau Aur și multe nestemate, Și mirodenii minunate. La Solomon, toate, le-a dus, Spunându-i tot ce-avea de spus;

2 Cronici 9:9

Mult aur, ea – apoi – i-a dat, Lui Solomon. S-au numărat Talanții ce-l alcătuiau Și-o sută douăzeci erau. I-a mai dat pietre nestemate Și mirodenii minunate, Precum nu s-au mai pomenit. Nicicând de-atunci, n-au mai venit Atât de multe-n Israel, Așa precum primise el.

Iov 31:25

Din pricina averii care Atât de mult mi s-a sporit –

Proverbe 4:23

Mai mult, inima îți păzește: Izvor al vieții-i ea. Gonește

Qohelet 7:20

Pe tot acest întins pământ, Oameni neprihăniți nu sânt, Cari binele să-l făptuiască Fără ca să păcătuiască.

Ieremia 17:9

„Inima e înșelătoare Și-asemenea rău voitoare. E cineva cari ar putea Să știe ce se-ascunde-n ea?”

2 Corinteni 12:7

Însă, ca nu cumva să-mi fie Inima plină, de mândrie, Pentru descoperirea care, Atâta strălucire are, În carne, mi-a fost pus, pe dată, Un mic țepuș, care se-arată Sol al Satanei și, mereu, Fiind prezent în trupul meu, Mă pălmuiește, ne-ncetat, Ferindu-mă de-a fi-ngâmfat.

1 Ioan 1:8

De zicem că n-avem păcat, Ne înșelăm, neîncetat, Și are să se vadă-apoi, Că, adevăr, nu e, în noi.