Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 38:1 - Biblia în versuri 2014

1 O boală gravă l-a lovit Pe Ezechia și-a simțit Că nu poate să se mai scoale Din pat, iar moartea-i dă târcoale. Atunci, prorocul Domnului Grăbitu-s-a spre patul lui. Proroc era Isaia, care – Părinte – pe Amoț, îl are. La Ezechia a intrat Și-n acest fel a cuvântat: „Ascultă ceea ce a zis Domnul, atunci când m-a trimis: „Așază-ți casa-n rânduială, Căci vei muri, fără-ndoială.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 În acele zile, Ezechia s-a îmbolnăvit și era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: «Pune-ți casa în rânduială, fiindcă vei muri. Nu vei mai trăi»“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 În acele zile, Ezechia s-a îmbolnăvit și era aproape de moarte. Profetul Isaia – fiul lui Amoț – a venit la el și i-a zis: „Iahve îți vorbește astfel: «Organizează-ți familia care va rămâne; pentru că tu vei muri. Nu te vei mai însănătoși!»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 În zilele acelea, Ezechía s-a îmbolnăvit de moarte. Isaía, fiul lui Ámoț, profetul, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: «Dă dispoziții casei tale, căci tu vei muri și nu vei mai trăi!»”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Pune-ți în rânduială casa, căci vei muri și nu vei mai trăi.’”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 În zilele acelea Ezechia s‐a îmbolnăvit de moarte. Și Isaia, prorocul, fiul lui Amoț, a venit la el și i‐a zis: Așa zice Domnul: Pune‐ți casa în rânduială căci vei muri și nu vei trăi.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 38:1
16 Mawu Ofanana  

David privit-a către ei, Zicând slujbașilor acei: „Așa-i! Postit-am și plângeam, Căci ne-ncetat îmi tot spuneam: „Poate se-ndură Dumnezeu, De mine și de fiul meu, Și poate-o să se-nzdrăvenească Copilul și o să trăiască.”


Ahitofel – când a aflat Că sfatul nu i-a fost urmat – Pe-al său măgar, șeaua a pus Și spre cetatea lui s-a dus. În rânduială și-a lăsat Casa și-apoi s-a spânzurat. Cei care l-au găsit, l-au dus Și-ntr-un mormânt, apoi, l-au pus. Locul în cari l-au îngropat Era, de tatăl său lăsat.


O boală gravă l-a lovit, Pe Ezechia, și-a simțit Că nu poate să se mai scoale Din pat, iar moartea-i dă târcoale. Lui Dumnezeu, el s-a rugat, Iar El, atunci, l-a ascultat, I-a dat un semn și i-a vorbit.


Tot ce a ta mână găsește, Să facă; însă, voinicește, Cu forță și cu sârguință, Căci în a morții locuință Unde vei merge la culcare, Nu va mai fi nici o lucrare Și n-ai, mâna, pe ce mai pune. Acolo, nu-i înțelepciune; Nu se mai află vreo știință Și nici un fel de chibzuință.


Iată ceea ce-a prorocit Cel cari, Isaia, s-a numit. El se vădea a fi cel care, Părinte, pe Amoț, îl are. Isaia-n ceea ce vestise, Despre Ierusalim vorbise Și despre Iuda. Împărați Au fost atuncea așezați – În Iuda – Ozia, urmat De cel care-i Iotam chemat; Apoi Ahaz a-mpărățit Și Ezechia la sfârșit. Pe vremea prinsă-n prorocie, Mai mari ei s-au vădit să fie, Căci peste Iuda au domnit. Iată dar, ce a prorocit Isaia. El a cuvântat:


Și-n urmă, la porunca lui, Eliachim – acela care Peste-a lui casă e mai mare – Fiind de Șebna însoțit – Cari logofăt era numit – Și de cei mai bătrâni preoți, Au mers, în mare grabă, toți, Pân’ la prorocul Domnului. Amoț fusese tatăl lui, Iar el, Isaia, s-a chemat.


Atunci, Isaia – acel care, Părinte, pe Amoț, îl are – La Ezechia a trimis Solie și astfel i-a zis: „Așa vorbește Dumnezeu: „Iată că auzit-am Eu, Ce rugăminte Mi-ai făcut, Și ce anume Mi-ai cerut Să fac, cu Sanherib, cel care Este-Asiria mai mare.”


Domnul, din ceruri, a văzut Tot ce făceau și I-a părut Rău că voia să-i nimicească. A hotărât să-i izbăvească De răul ce l-a plănuit. A Lui iertare-au dobândit Cetatea și cu toți acei Ce-au fost locuitorii ei.


Iona-n cetate a intrat, Cale de-o zi, și a strigat: „Zile doar patruzeci mai sânt Și va fi șters de pe pământ Orașul de răufăcători!”


Tocmai atuncea, a căzut Bolnavă greu și a murit. Au plâns-o toți, iar la sfârșit, A fost scăldată și-apoi dusă Și, sus, într-o odaie, pusă.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa