Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 36:8 - Biblia în versuri 2014

8 Acum dar, nu sta la-ndoială, Ci hai și fă o învoială Cu-al meu stăpân, cu-acela care E în Asiria mai mare. Cai, două mii, îți vom da noi, Și vom vedea dacă la voi – Aici, acum – o să puteți Da două mii de călăreți!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Vino acum, te rog, și fă o înțelegere cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: eu îți voi da două mii de cai, dacă tu vei putea găsi călăreți pentru ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Acum vino și fă o înțelegere cu stăpânul meu – cu regele Asiriei. Eu îți voi da două mii de cai – să vedem dacă tu vei putea găsi (atâți) călăreți (în poporul tău) pentru ei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Acum fă o înțelegere cu stăpânul meu, regele Asíriei, și-ți voi da două mii de cai dacă vei putea găsi călăreți ca să-i pui pe ei!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei, și-ți voi da două mii de cai; să vedem dacă poți face rost de călăreți ca să încalece pe ei!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și acum, te rog, fă o învoială cu domnul meu, împăratul Asiriei, și îți voi da două mii de cai, dacă poți din partea ta să pui călăreți pe ei.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 36:8
13 Mawu Ofanana  

Când Ben-Hadad a auzit Răspunsul, iute-a repezit Alți soli, către Ahab. Prin ei, El zise: „Vreau ca zeii mei Cu-asprime să mă pedepsească, De nu are să nimicească Oștirea mea, Samaria! Doar praf rămâne-va, din ea! Dar și acela-i prea puțin, Pentru oștenii care vin Pe urma mea. Din praful ei, Nu vor putea oștenii mei, Măcar un pumn de praf a ține, Căci multă oaste e cu mine!”


„Vii, trebuie să-i prindeți voi” – Zise-mpăratul – „iar apoi, Vedea-vom de au gând de pace Și vom ști, astfel, ce vom face.”


Ioas – cu sine – a luat Mult aur și argint aflat Atât în Casa Domnului, Cât și a împăratului. Ostatici a mai luat el Și-apoi s-a-ntors în Israel Și în Samaria a stat, Unde fusese împărat.


Când Ezechia-a adunat, Ani paisprezece ca-mpărat, Venit-a Sanherib – cel care Era-n Asiria mai mare – Și a lovit, pe negândite, Toate cetățile-ntărite Aflate-n Iuda. În ăst fel, Pe toate, puse mâna el.


Acum dar, nu sta la-ndoială, Ci hai și fă o învoială Cu-al meu stăpân, cu-acela care E în Asiria mai mare. Cai, două mii, îți vom da noi, Și vom vedea dacă, la voi – Aici, acum – o să puteți Da două mii de călăreți.


Acela care, așezat, Era-n Asiria-mpărat, La Ezechia și-a trimis Îndată soli. De la Lachis, Rabșache-a fost ales să fie, Drept căpitan, peste solie. O oaste mare îl urmase Când către Iuda se-ndreptase. Când la Ierusalim sosiră, Asirienii poposiră Lângă canalu-acela mare Ce vine de la iazul care, Mai sus, pe deal, este aflat, Chiar lângă drumul îndreptat Spre marginea ogorului Cari este-al ‘nălbitorului.


Tu poate că-mi vei spune-astfel: „Noi, în al nostru Dumnezeu, Ne-am pus încrederea, mereu.” Dar nu-nălțimile Lui, oare – Precum și ale Lui altare – Tu le-ai zdrobit – după cum știm – Aicea, la Ierusalim? N-ai poruncit tu – tuturor – Să nu se-nchine-n fața lor?


Oare, cum crezi că reușești, Ca tu să te împotrivești În față-mi și să-ndepărtezi Un căpitan, pe care-l vezi Că-i cel mai mic slujbaș, pe care, Marele împărat îl are? În carele Egiptului – Precum și-n călăreții lui – Nădăjduiești, precum văd eu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa