Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 34:9 - Biblia în versuri 2014

9 Pâraiele Edomului De smoală sunt; pulberea lui E prefăcută în pucioasă, Iar țara, focului, se lasă.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Pârâurile Edomului vor fi transformate în rășină, iar pulberea lui în sulf. Țara lui va fi ca rășina aprinsă!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Pâraiele Edomului vor fi transformate în smoală, iar praful pământului lui va fi făcut sulf. Țara lui va fi ca smoala aprinsă!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Râurile lui se vor schimba în smoală și praful lui, în pucioasă; pământul lui va fi ca smoala care arde.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Pâraiele Edomului se vor preface în smoală și pulberea lui, în pucioasă; da, țara lui va fi ca smoala care arde.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Și râurile Edomului se vor preface în smoală și țărâna lui în pucioasă; și țara lui se va face smoală care arde.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 34:9
10 Mawu Ofanana  

Privind înspre cetăți, în zare – Înspre Câmpia ‘ceea mare – Văzu fum, foc mistuitor – Asemeni celui de cuptor – Cum se ridică din pământ, Împrăștiindu-se în vânt.


În cortul său, nu va avea Dintre ai săi, pe nimenea, Căci peste casa lui, turnată


Pe cei răi, Domnul îi lovește Cu ploaie de cărbuni și foc Și cu pucioasă la un loc. Doar vântul cel dogoritor E partea și paharul lor,


De multă vreme-i pregătit Un rug, pentru-mpărat gătit. Adânc și lat este făcut Căci din belșug lemne-a avut. Suflarea Domnului, furioasă – Precum șuvoiul de pucioasă – Asupră-i vine, îl cuprinde Cu valul ei și îl aprinde.”


Domnul apoi a cuvântat: „Pe Mine Însumi, am jurat, Că Boțra nu va fi cruțată. De-aceea, pradă va fi dată Ocărilor și pustiirii, Blestemului și nimicirii. Cetățile ei au să fie Dărâmături, pe veșnicie.”


Când Lot ieși din Sodoma, Foc și pucioasă au venit, Din ceruri, și toți au pierit.


Pucioasa, sarea, focul care Se va întinde, ca o mare, Peste întreg acest ținut Încât nu va mai fi văzut Un fir de iarbă să mai crească, Sămânță care să rodească Întocmai cum s-a întâmplat În vremea-n care s-au surpat Sodoma și Gomora care Plătit-au pentru-a lor purtare, Adma apoi și Țeboim Cari nimicite-au fost, cum știm, De către-a Domnului mânie Și de a Lui mare urgie –


Gomora și Sodoma-apoi – Cetăți pe cari le știți și voi – Cu cele care-n jur erau – Cetăți care le-nconjurau – S-au dus, așa precum se știe, Să se dedeie la curvie. Când alte trupuri au poftit, Un foc, din ceruri, a venit Și le-a zdrobit, într-o clipită. Pedeapsa astfel suferită De ele, a ajuns apoi, Să fie pildă pentru noi.


Fiara, după ce-a fost învinsă, Ajunsa-n urmă a fi prinsă; Cu ea, prorocul mincinos A fost și el prins, ne-ndoios. El este cel care făcea Semne, cu care-i amăgea Pe toți cei cari au căpătat Semnul și-apoi, s-au închinat Icoanei fiarei. Amândoi, Prinși și-aruncați au fost apoi – De vii – într-un anume loc, Care e iazul cel de foc. Pucioasă, iazu-acela are Și arde fără încetare.


Dar cei curvari, sau cei fricoși, Ori ucigași, necredincioși, Precum și toți aceia care Aduc, la idoli, închinare, Sau vrăjitori, ori mincinoși, Sau cei ce se vădesc scârboși, Au parte de-un anume loc: Acela-i iazul cel de foc. A doua moarte – negreșit – Vor avea ei, de moștenit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa