Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 34:4 - Biblia în versuri 2014

4 Iată că pier, precum un nor, Oștirile cerurilor. Întreg al cerului întins E într-o carte-apoi cuprins, Căci cerul, sul, este făcut. A lui oștire a căzut Cum cade frunza de pe viță, Sau a smochinului mlădiță.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Toată armata cerurilor se va descompune, iar cerurile vor fi înfășurate ca un sul. Toată armata lor va cădea asemenea frunzei veștejite a viței și asemenea smochinei stricate din pom.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Toată armata cerului va fi anihilată; și chiar cerul va fi înfășurat ca un sul. Toată armata lor va cădea ca frunza veștejită a viței-de-vie și ca smochina stricată din pom.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Se va descompune toată oștirea cerurilor și cerurile se vor înfășura ca un sul; toată oștirea lor se va ofili cum se ofilește o frunză din vie sau ca un smochin veștejit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Toată oștirea cerurilor piere, cerurile sunt făcute sul ca o carte și toată oștirea lor cade cum cade frunza de viță, cum cade frunza de smochin.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și toată oștirea cerurilor se va desface și cerurile se vor înfășura ca un sul: și toată oștirea lor va cădea cum cade frunza de viță și ca ceea ce cade din smochin.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 34:4
20 Mawu Ofanana  

Stelele-atunci au să pălească Și nu au să mai strălucească. Nici Orionu-atunci, la fel, Nu va mai străluci nici el, Iar soarele, abia ivit, Se-ntunecă în răsărit. Luna, apoi – de-asemenea – Nu va mai lumina nici ea.


Pentru aceasta, să se știe Că cerul îl voi clătina. Pământul se va legăna, Căci zguduit are să fie Din temelii, de-a Mea mânie. De-a Domnului mânie-aprinsă, Lumea va fi atunci cuprinsă, Pentru că este ziua Lui, Ziua mâniei Domnului.


Vai ție! Vai, cum ai căzut Din cer, tu care-ai fost făcut Luceafărul strălucitor! Vai ție, fiu al zorilor! Vai ție, cum ai fost lovit Și la pământ ai fost trântit, Tu, care-ai fost biruitor Al tuturor neamurilor!


Priviți către pământ și cer Și veți vedea precum că pier. Cerul pieri-va ca un fum, Și-apoi, pământul cel de-acum, Ca și un strai, se va desface Și-n zdrențe el se va preface. Soarta locuitorilor Este asemeni muștelor Cari au să piară, negreșit. Dar iată că fără sfârșit Este a Mea neprihănire Și veșnic a Mea mântuire Va dăinui. Mă ascultați,


Cutremurate-n față-i sânt Și cerul și acest pământ Și soarele de-asemenea. Luna se-ntunecă și ea, Iar ale bolții mândre stele Își pierd luminile și ele.


Iată că soarele, aflat Pe boltă, s-a întunecat. Luna apoi de-asemenea, Întunecată e și ea, Iar stelele cerurilor Pierdut-au strălucirea lor.


Când toate zilele tulburi Vor trece – după-acel necaz – Chiar soarele, al său obraz, Și-l va întuneca. Luna, Nici ea nu va mai lumina, Iar de pe boltă, măturate, Stele vor fi. Cutremurate, Puterile cerurilor Fi-vor, iar în înaltul lor,


Va trece cerul și pământul, Dar nu va trece-n veci cuvântul Care a fost rostit de Mine! – Al Meu cuvânt, veșnic, va ține.”


Cuvintele, „încă odată”, Arată că acea schimbare Făcută lucrurilor care Se clatină – care știute Sunt, că au fost lucruri făcute – Este făcută spre-a putea, În acest fel, de-a rămânea Numai acele lucruri care N-au să se miște, în picioare.


Apoi, un scaun de domnie, Mi-a apărut, în față, mie, Și Cel care ședea pe el; Fusese alb jilțul acel. Pământ și ceruri, am văzut, Că loc, atunci, n-au mai avut, În fața Lui, și au fugit.


Când Mielu-a rupt pecetea care A șasea e, la numărare, Pe dat’, atuncea am simțit, Cum un cutremur s-a stârnit. Soarele, negru, l-am văzut, Ca și un sac de păr făcut. Luna s-a înroșit și ea – Încât, ca sângele, părea –


Din trâmbița ce o avea, Când îngerul al patrulea A răsunat, a fost lovit Soarele, cari s-a înnegrit Pe o treime-apoi, din el. Cu luna, s-a-ntâmplat la fel; Cu stelele, de-asemenea. Lumina zilei nu avea, Puterea de la început; Cu o treime, a scăzut, Iar noaptea și ea se arată Că este mai întunecată.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa