Isaia 34:3 - Biblia în versuri 2014

³ Ai lor morți zac împrăștiați Căci peste tot sunt aruncați. Miros greu și pătrunzător Iese din trupurile lor. În sângele ce-a șiroit Din trupuri, munții s-au topit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³ Morții lor vor fi aruncați; cadavrele lor vor răspândi un miros greu, iar munții vor șiroi de sângele lor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Morții lor vor fi lăsați neîngropați. Cadavrele lor vor produce un miros insuportabil, iar din munți vor curge șiroaie din sângele lor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Cei străpunși ai lor sunt aruncați, din cadavrele lor se ridică duhoare și de sângele lor șiroiesc munții.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Morții lor sunt aruncați, trupurile lor moarte miros greu și se topesc munții de sângele lor.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Și ucișii lor vor fi aruncați și putoarea lor se va ridica din trupurile lor moarte și munții se vor topi de sângele lor.

Isaia 34:3 Mawu Ofanana

Isaia 10:4

Unii vor fi îngenuncheați, Prinși de război fiind luați, Și foarte mulți din ăst popor Vor fi în rândul morților. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins.

Isaia 34:7

Bivolii cad răpuși și-apoi – Alături – cad tauri și boi. Sângele curge, ca o apă, Și-ntreaga țară o adapă Țărâna este frământată Și-i cu grăsimi amestecată.

Isaia 66:24

„Când vor ieși, îi vor vedea Pe cei cari înaintea Mea S-au răsculat, cum au pierit. Viermele ce i-a mistuit Nu va muri; nici focu-n care Arde-vor ei, fără-ncetare, Nu se va stinge niciodată. O pricină de groază – iată – Ajunge-vor ei ca să fie, Pentru orice făptură vie.”

Ieremia 22:19

Apoi, îl vor înmormânta Ca pe-un măgar. Va fi târât Și-afară fi-va azvârlit, Departe de poarta pe care Ierusalimu-n zid o are!”

Ieremia 25:33

Aceia care au să cadă Sabiei Domnului drept pradă, Atât de mulți în număr sânt, Încât acest întreg pământ, De ei, va fi acoperit. Nu va fi vreme de jelit Și nici nu vor fi adunați Spre a fi duși și îngropați, Ci vor ajunge ca apoi Să fie, pe pământ, gunoi.

Езекиел 14:19

Sau dacă ciuma, Eu aș vrea, În contra țării ăsteia Să o trimit, să-i nimicească Pe cei ce au s-o locuiască – Și-asemeni fi-vor nimicite Toate cirezile de vite –

Езекиел 32:4

Iată dar că vei fi luat Și-am să te-azvârlu pe uscat. Te voi întinde pe câmpie, Iar păsările au să vie, Pe tine, ca să se așeze. Din tine-au să se ospăteze, Atuncea, fiarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.

Езекиел 35:6

De-aceea, Domnul Dumnezeu A zis: „Pe a Mea viață, Eu, În sânge, am a te preface, Iar sângele nu-ți va da pace. Tu n-ai urât sângele care Se tot scurgea, fără-ncetare; De-aceea, tu – necontenit – De sânge fi-vei urmărit.

Езекиел 38:22

Atunci, el fi-va judecat Prin ciumă, sânge, iar apoi Și prin năpraznicele ploi Prin care grindină trimit, Cu care el va fi lovit. Trimite-voi în acel loc, Ploi de pucioasă și de foc, Cu cari, pe el, am să-l lovesc Și pe cei cari îl însoțesc.

Езекиел 39:11

Un loc de-nmormântare, vreau, În acea zi, lui Gog, să-i dau. Îi dau un loc, iar locu-acel Are să fie-n Israel, La Marea Moartă, negreșit, În partea ei de răsărit. Va astupa mormântul lui, Cărarea trecătorului. Acolo, fi-va îngropat Gog, cu toți cei ce l-au urmat. Valea în care, îngropați, Vor fi cei ce-s cu Gog aflați, „Valea mulțimii adunată De Gog”, are a fi chemată.

Езекиел 39:4

Pe munții cei din Israel, Tu vei cădea, precum – la fel – Cădea-va oastea ta cea mare, Cu toate neamurile care Pe tine-au să te însoțească. Din voi toți, au să se hrănească Și păsările cerului Și fiarele pământului.

Ioel 2:20

Vrăjmașul care e aflat În miazănoapte, depărtat Are să fie de la voi. Am să îl izgonesc apoi, Spre un pământ rău, pustiit, Care de apă e lipsit. Am să-i împing, vrăjmașului, Partea din față-a oștii lui, În marea de la răsărit Și-apoi în cea din asfințit Am să-i împing partea pe care În coada oștilor o are. Se va-nălța duhoarea lui – Mirosul putregaiului – În sus, pentru că am văzut Că el, grozav doar, s-a crezut.

Amos 4:10

Ca și-n Egipt, ciumă-am trimis Asupră-vă și i-am ucis Pe-ai voști’ tineri, cu sabia; Caii, am pus, să vi se ia. Făcut-am de vi s-a suit, În nări, duhoarea ce-a ieșit Din tabăra unde erați Toți, laolaltă adunați. Cu toate-acestea însă voi Nu v-ați întors la Mine-apoi.”

Nahum 3:3

Năvalnic, călăreți-atacă, Scânteie săbii fără teacă Și fulgeră-nspăimântător Oțelele sulițelor… De fierul armei, cad loviți, Pe câmp, mulțime de răniți!… Grămezi de morți – nenumărate – Zac peste tot, împrăștiate, Căci fără număr se vădesc Morții!… Cei care mai trăiesc Se-mpiedică, în goana lor, De trupurile morților!…

Revelația 14:20

Că teascul ce a fost umplut Cu strugurii, a fost luat Și cu picioarele călcat Apoi, afară din cetate. Valuri de sânge, revărsate Au fost, din el, și s-au întins, Încât o-ntindere-au cuprins; O mie șasesute-avea, De stadii dar, întinderea. Sângele ce s-a revărsat, Mare, apoi, s-a ridicat Încât ajuns-a-ncetișor, Pân’ la zăbala cailor.”