Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 34:11 - Biblia în versuri 2014

11 Ci pelicani doar, și arici Vor stăpâni de-acum, aici; Corbul și bufnița cutează, În ăst ținut de se așează, Căci doar cumpăna nimicirii Și cu frânghia pustiirii Se vor întinde peste el, Să judece locul acel.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Ciușul și cucuveaua o vor stăpâni, bufnița și corbul își vor face cuib acolo. El va întinde peste ea sfoara de măsurat a pustiului și măsura de greutate a golului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 O vor guverna ariciul și cucuveaua. Bufnița și corbul își vor face cuib acolo. Iahve va întinde peste ea funia de măsură a haosului. El va avea o unitate de măsură pentru greutate cu are va măsura distrugerea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Pelicanul și ariciul îl vor stăpâni, bufnița și corbul vor locui în el. El va întinde deasupra lui funia abisului și pietrele hăului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Ci pelicanul și ariciul îl vor stăpâni, bufnița și corbul îl vor locui. Se va întinde peste el funia pustiirii și cumpăna nimicirii.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Și pelicanul și ariciul o vor stăpâni și bufnița și corbul vor locui în ea. Și el va întinde peste ea funia pustiirii și cumpăna deșertării.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 34:11
14 Mawu Ofanana  

Pe Moabiți i-a mai bătut Și o măsură le-a făcut, Căci să-i omoare a voit. Cu o frânghie a venit Și la pământ el i-a culcat, Pe toți. Apoi, i-a măsurat, Cu funia ce o aduse. Gloata aceea ce căzuse Întinsă pe pământul care Două frânghii în lungu-i are, Urma să fie omorâtă. Gloata cari fost-a nimerită Întinsă pe pământul care Doar o frânghie-n lungu-i are, A trebuit a fi cruțată. În viață ea a fost lăsată, Iar Moabiți-au fost supuși Lui David și, la biruri, puși.


Peste Ierusalim, voiesc, Frânghia să o azvârlesc, Cum în Samaria-am făcut Și de asemeni, s-a văzut Că a pățit casa pe care, Ahab – fostu-mpărat – o are. Ierusalimul o să fie La fel ca și o farfurie, Cari după ce e curățată, Cu gura-n jos e așezată.


Precum este o cucuvea Ce se ascunde-ntre ruine. Cel care seamănă cu mine, E pelicanul din pustie.


O mlaștină va fi aici Și un culcuș pentru arici, Căci locul fi-va – de îndat’ – Cu nimicire măturat!”


Cetățile sunt dărâmate, Iar casele sunt încuiate. Pustii sunt casele acele, Căci nimeni nu mai intră-n ele.


Iar pentru ele-n acest ceas, Domnul e Cel care a tras La sorți și-o țară, El le-a dat. Cu frânghia de măsurat, A măsurat-o și-a-mpărțit-o Și-n urmă, lor le-a dăruit-o. Ele stăpâne au să fie În țară, pentru veșnicie.


Domnul un gând Și-a pus și iată, Vrea să dărâme, de îndată, Întăriturile pe care Fiica Sionului le are. Sfoara Și-a-ntins – de măsurat – Și mâna nu Și-a mai luat ‘Napoi, până le-a nimicit. În jale a învăluit Ziduri și întăriri; ruine Ajuns-au, de tristețe pline.


Struț, bufniță, să nu mâncați. Nici pescărel să nu gustați, Și nici carnea coroiului, Sau carnea neamurilor lui;


Domnul mi-a zis: „Amos! Ce crezi Că am în mână Eu? Ce vezi? „O cumpănă văd” – am zis eu. „Așa e! În poporul Meu, Pun cumpăna” – îmi spuse El – „Căci nu-l mai iert, pe Israel.


Cirezi de vite-au să se-așeze Și în cetate-au să-nnopteze. Acoperișul stâlpilor Va fi locul aricilor Și-al pelicanilor. Vor sta Acolo și vor înnopta. În cadrele ferestrelor Se-aude doar țipătul lor. Nu va mai fi vreo căptușeală De cedru, ci – fără-ndoială – Doar pustiirea va avea, Pe praguri, loc unde să stea.


El a strigat, cu glasu-i tare: „Căzut-a Babilonul mare! Lăcaș, al dracilor, e el, Și închisoare e, astfel, A duhurilor necurate, A păsărilor întinate, Precum și-a păsărilor care Urâte sunt, la-nfățișare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa