Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 33:9 - Biblia în versuri 2014

9 Țara jelește, întristată. Plin de rușine se arată Libanul și adânc tânjește. Pustiu Saronul se vădește. Iată, frunza Basanului, Precum și a Carmelului, Se scutură și-ncet s-a dus.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Țara se veștejește și se ofilește; Libanul este făcut de rușine și se usucă; Șaronul este ca deșertul, iar Bașanul și Carmelul își scutură frunzele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Țara geme și se ofilește. Libanul este rușinat și se usucă. Șaronul este ca Araba, iar Bașanul și Carmelul își scutură frunzele…

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Țara geme, este slăbită; Libánul este făcut de rușine, se veștejește. Șarón a ajuns ca un pustiu, Basánul și Carmélul s-au scuturat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Țara jelește și este întristată; Libanul este plin de rușine, tânjește; Saronul este ca o pustie; Basanul și Carmelul își scutură frunza.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Țara jelește, lâncezește; Libanul se rușinează, veștejește: Saronul a ajuns o pustie și Basanul și Carmelul s‐au scuturat.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 33:9
23 Mawu Ofanana  

Ramura lui. Are să fie, La fel precum este o vie Pe care despuiată-o vezi, De ale sale roade, verzi; Ca un măslin, de vânt bătut, Căruia floarea i-a căzut.


„Un trandafir din Saron sânt, Un crin din văi, semeț, în vânt”.


Crângul pădurii e tăiat De fierul care l-a mușcat, Iar Cel Puternic Se vădește, Peste Liban, că stăpânește.


Cedrii cei mândri și frumoși, Alăturea de chiparoși – În al Libanului ținut – Se bucură că ai căzut, Zicând: „Nu mai e nimenea Care să vină și să vrea Ca să ne taie! A căzut Cel care, să ne taie-a vrut!”


E împotriva cedrilor Cei falnici și-a stejarilor Care sunt ai Libanului Și-asemeni ai Basanului;


Iată că Domnul pustiește Țara – acum – și risipește Locuitorii locului.


Apoi, cetatea cea chemată Drept Ariel, împresurată Are să fie. Vor răzbate Plânset și geamăt, din cetate, Iar pentru Mine-n timpu-acel, Ea fi-va ca un Ariel.


Vor geme porțile pe care Fiica Sionului le are, Căci despoiată va fi ea Și pe pământ are să stea.


Florile-o vor acoperi Și veselă ea va sări, Cântând toată a ei ființă Și chiuind de biruință, Pentru că are a-i fi dată Slava Libanului, urmată De strălucirea din Carmel Și din Saron, văzând astfel, Slava și măreția care Doar Domnul Dumnezeu o are.


Prin soli, pe care i-ai trimis, Tu L-ai batjocorit și-ai zis: „Doar cu mulțimea carelor Avute de al meu popor, Urc coastele Libanului. Cei mai înalți cedrii ai lui – Precum și mândri chiparoși, Cari se vădesc cei mai frumoși – Am să îi tai. Pe creasta lui, Unde e a Libanului Pădure, ca și o grădină – Care de poame este plină – Eu voi pătrunde, negreșit.


Saronul o să fie dat, Loc pentru oi, de pășunat. Voi face ca valea Acor Culcuș să fie-al boilor. Le dau pentru poporul Meu Care Mă caută, mereu.


Iată, pe Israel, apoi, Îl voi aduce înapoi, Pentru că pe a lui pășune, După aceea, îl voi pune. Va sta-n Basan și în Carmel, În Efraim și-apoi, la fel, În Galaad o să mai pască Și foamea o să-și potolească.


Țara are să se jelească. Oamenii ei au să tânjească, Cu fiarele pământului Și păsările cerului. Chiar peștii mări-aflate-n țară, În vremea ‘ceea, au să piară.


El zise: „Din Sion răcnește Și din Ierusalim pornește, Răsunând, glasul Domnului. Uscat, vârful Carmelului Se-nalță-n zare, plângător. Pășunile păstorilor, Unde turme hălăduiesc, Sunt întristate și jelesc.”


Paște-Ți poporul Tău cel drag! Ți-l paște, cu al Tău toiag, Căci a Ta turmă se arată Și moștenire, totodată. Șade-n pădurea din Carmel Și singur e poporu-acel. Pe culmile Basanului Și ale Galaadului, Să pască, precum a făcut În vremile care-au trecut.”


El mustră marea și-o usucă, Face ca apa să se ducă Din râuri și le seacă-astfel. Basanul și-ntregul Carmel Tânjesc, iar floarea cea vestită – Cea din Liban – e veștejită.


Locuitorii Lidiei, Precum și cei ai Saronei, Când au văzut ce s-a-ntâmplat – Cum omul fost-a vindecat, După ce, ani, bolise greu – Se-ntoarseră, la Dumnezeu.


Cetățile i le-am lovit – Pe toate-atunci le-am cucerit Și le-am luat în stăpânire; Șaizeci au fost – cum aveți știre. Am mai luat ținutu-Argob Și-ntreg Basanul, de la Og.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa