Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 32:9 - Biblia în versuri 2014

9 „Femei, care vă arătați Fără de grijă, vă sculați De-ndată și în acest ceas, Seama luați la al meu glas! Fiice nepăsătoare-apoi, Luați aminte dar, și voi, Acuma, la al meu cuvânt!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Femei fără grijă, ridicați-vă și ascultați glasul meu! Fiice încrezătoare, ascultați cu atenție vorbirea mea!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Femei fără grijă, sculați-vă și ascultați ce vă spun! Fiice pline de curaj, fiți atente la mesajul meu!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Femei fără grijă, ridicați-vă și ascultați glasul meu! Fiice nepăsătoare, plecați urechea la cuvântul meu!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Femei fără grijă, sculați-vă și ascultați glasul meu! Fiice nepăsătoare, luați aminte la cuvântul meu!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Sculați‐vă, femei fără grijă, și auziți glasul meu! Voi, fete încrezătoare, plecați urechea la vorbirea mea:

Onani mutuwo Koperani




Isaia 32:9
15 Mawu Ofanana  

Ne este sufletul sătul, Căci ne-au batjocorit destul Cei care-n jur nu sunt aflați, Fiind trufași și îngâmfați.


„Urechile, vi le plecați Și al meu glas îl ascultați! Să fiți dar, cu luare-aminte, Când ascultați aste cuvinte!


Domnul a glăsuit apoi: „Fetele care sunt la voi – Fiice al Sionului – În mijlocul poporului Umblă cu gâturile-ntinse, Mândre și cu priviri aprinse De pofte. Iată că pășesc Mărunt și că își zornăiesc Verigile de la picior. De-aceea, creștetele lor,


Căci din Sion, în depărtare, Se-aude geamătul cel tare: „Vai cât suntem de prăpădiți Și de rușine-acoperiți! Acum ajuns-am să plecăm Din țară și să ne lăsăm Casele ce le-am ridicat, Pentru că alții le-au surpat!”


„Femeilor, luați aminte La ale Domnului cuvinte! Cântări de jale-i învățați Pe-ai voști’ copii și vă-ndemnați Una pe alta, ca să știți, Plângeri de jale să rostiți!


Aceia care au avut Hrană aleasă, au căzut, Pe ulițe și-au leșinat, Căci foametea i-a înhățat. Aceia care-au fost crescuți În purpură, fiind ținuți, Mereu, numai pe perne moi, De o grămadă de gunoi Ajuns-au, parte, a avea Și a se bucura de ea!


Iată cetatea cea știută Drept veselă și încrezută Cari își ținea privirea sus Și cari în inimă și-a spus: „Doar eu, iar în afara mea, Nu se mai află nimenea!” Vai! Cum ajuns-a ca să fie Doar o întindere pustie, Un loc neprimitor, în care Sunt doar culcușuri pentru fiare! Cei care-o văd, trec fluierând, Spre ea, cu mâna, arătând!”


Cei, cu urechi de auzit, Să înțeleagă ce-am vorbit!”


Femeia pe care-o știai Gingașă – pe care-o priveai Ca pe cea mai miloasă – care, În gingășia ei cea mare, Mereu voia, cât mai ușor, Să își așeze-al ei picior Atunci când pașii își purta, În acel timp, se va uita La cel care îi e bărbat – Și cari, la sânu-i, s-a culcat – Fără de milă. Chiar pe cei Care vor fi copiii ei, La fel are să îi privească.


Iotam, de cum a auzit, Grabnic s-a dus și s-a suit Pe Garizim, pe creasta lui, Iar de pe vârful muntelui, Către Sihem, el a strigat, Cu glas puternic, apăsat: „Voi cei care-n Sihem v-aflați, Cuvintele să-mi ascultați Și să v-asculte, tot mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa