Isaia 32:2 - Biblia în versuri 2014

² Căci fiecare va putea Să fie-atunci asemenea Cu adăposturi care sânt Făcute-a apăra de vânt Sau ca un loc pentru scăpare Când vine o furtună mare, Ori cu un râu îmbelșugat Ce curge printr-un loc uscat Și precum umbra cea bogată Care de stâncă este dată, Pe un neprimitor pământ, Ce-i ars de sete și de vânt.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Fiecare om va fi atunci ca un adăpost împotriva vântului și ca un refugiu în fața furtunii, ca niște pârâuri de apă într-un loc uscat și ca umbra unei stânci mari într-o regiune aridă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Fiecare om va fi atunci ca un adăpost împotriva vântului, ca un refugiu în fața furtunii, ca niște pâraie de apă într-un loc uscat și ca umbra unei mari stânci într-un teritoriu afectat de caniculă.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Omul va fi ca un adăpost împotriva vântului și ca o ascunzătoare împotriva furtunii, ca pâraiele de apă într-un loc uscat și ca umbra unei stânci mari pe un pământ uscat.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului și ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca niște râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și un om va fi ca un loc de ascuns împotriva vântului și un loc de adăpost împotriva furtunii; ca pâraiele de apă într‐un loc uscat, ca umbra unei stânci mari pe un pământ însetat.

Isaia 32:2 Mawu Ofanana

Psalmi 143:9

Cari se vădesc dușmani ai mei, Mă scapă și m-adăpostește.

Psalmi 32:7

Tu îmi ești, Doamne, ocrotire Și cu cântări de izbăvire Mă înconjori, pentru că poți, Din mari necazuri să mă scoți. (Oprire)

Psalmi 63:1

Doamne, ești Dumnezeul meu, Pe care-L caut tot mereu! Iată că sufletu-mi oftează Căci după Tine însetează. Sărmanu-mi trup se ofilește Că după Tine doar tânjește, Într-un pământ sec și uscat, Cari nu-i de apă adăpat.

Psalmi 91:1

Cel care este ocrotit De Cel Prea-Nalt și-Atotputernic, Cel ce odihnă a găsit La umbra Celui cari e veșnic,

Isaia 12:2

Iată că Domnul Dumnezeu E izbăvirea mea, mereu. Mă-ncred în El și pot să zic Că nu am teamă de nimic. Domnul este a mea tărie Și pricina de bucurie. Pricini de laudă, mereu, Îmi e al nostru Dumnezeu, Pentru că S-a milostivit Și mântuire am primit.

Isaia 16:3

Ele vor zice: „Sfătuiește Și vino dar, de mijlocește! Ne-acoperă pe fiecare, Cu umbra ta-n amiaza mare, De parcă vălu-ntunecat Al nopții ne-ar fi-nconjurat! Ascunde-i pe cei urmăriți Și nu-i vinde pe cei fugiți!

Isaia 25:4

Căci Tu ai fost loc de scăpare, Pentru cel cari – putere – n-are Și pentru cel nenorocit. Un adăpost Te-ai dovedit, În care oamenii se-adună În vremurile de furtună. Ești un umbrar cari izbăvește De arșița ce dogorește. Iată, suflarea cea pe care Omul asupritor o are, Drept vijelie se vădește, Care în ziduri greu lovește.

Isaia 28:17

Voi face, din neprihănire, O lege – pentru-ntreaga fire – Căci o cunună, Eu voiesc Ca din dreptate să-mpletesc. În urmă, locul de scăpare Pe cari neadevăru-l are, De grindină va fi surpat Și de șuvoaie înecat Va fi și locul cel pe care Minciuna, adăpost, îl are.

Isaia 41:18

Voi face, râuri să țâșnească Pe dealuri și să izvorască Ape în văi, iar în pustie, Voi face iazuri ca să fie. Peste pământ uscat apoi, Va trece-al apelor șuvoi.

Isaia 43:19

Voi face ceva nou și, iată Că se va întâmpla de-ndată. Să nu știți, lucru-acesta, oare? Curând, voi face o cărare, Iar ea un drum are să fie, Care va trece prin pustie. Râuri bogate vor fi scoase, În locurile secetoase.

Isaia 43:20

Fiarele-aflate pe câmpie, Slavă Îmi vor aduce, Mie. Șacalii, slavă, au să-Mi dea Și struții – de asemenea – Căci peste-ntinderea pustie, Voi face, râuri, ca să vie, Și ape multe vor fi scoase, În locurile secetoase, Ca să-Mi adap poporul Meu, Pe care mi l-am ales Eu,

Isaia 44:3

Când ape, Eu voi fi turnat Peste pământul însetat, Din al Meu Duh, o parte vine Să se așeze peste tine Și va umbri sămânța ta, Căci îți voi binecuvânta Odraslele. Ele-au să fie

Isaia 7:14

Ascultă dar, cuvântul meu! Află că Însuși Dumnezeu, Un semn urmează să îți dea, Pe care tu îl vei vedea. Foarte curând, fecioara – iată – Va rămânea însărcinată. Emanuel, o să-l numească Pe fiul ce-o să-l zămislească. (Numele e tradus apoi, Prin „Dumnezeu este cu noi”)

Isaia 9:6

Căci un Copil ni s-a născut, Un Fiu – acum – a apărut, Iar al Său umăr o să fie Sprijin – mereu – pentru domnie. Acest Copil va fi chemat „Sfetnic”, precum și „Minunat”. Îl vor numi „Dumnezeu tare” Sau „Domn al păcii”, după care Va fi chemat – luați aminte – „Al veșniciilor Părinte”.

Ieremia 33:14

Domnul a zis apoi: „Curând, Are să vină ziua când Am să-mplinesc cuvântul bun, Pe care Eu, acum, îl spun, Față de Iuda și – la fel – Față de-ntregul Israel,

Plângerile 4:20

Acela ce ne-a fost suflare A vieții – unsul cel pe care Îl avea Domnul – înadins, În gropile lor a fost prins. Prins a ajuns să fie el, Cu toate că ziceam astfel: „La umbră, sub ale lui ramuri, O să trăim noi, printre neamuri.”

Zaharia 13:7

„Sabie scoală, îți spun Eu, Peste cel ce-i păstor al Meu Și-asupra omului vădit Că-Mi e tovarăș!” – a grăit Cel care-i Domn al oștilor. „Lovește-l numai pe păstor, Căci oile se risipesc! Să-Mi întorc mâna, Eu voiesc, Către cei mici. Iată, în țară,

Ioan 7:37

Praznicu-aproape se sfârșise. Ultima zi, a sa, venise, Ea fiind ziua cea mai mare, A sărbătorii. În picioare, Iisus, atunci, S-a ridicat Și zise: „Cel ce-i însetat, Vină la Mine, ca să bea!

1 Timotei 3:16

Desigur, taina este mare – Pe cari, evlavia o are… „Acel care S-a arătat – Cel care fost-a întrupat – A fost, în urmă, dovedit, A fi, în Duh, neprihănit; De îngeri, El a fost văzut, Iar Neamurile au avut Parte de El, fiind vestit Și-n lume propovăduit, Încât toți au crezut astfel, Și-n slavă fost-a-nălțat El.”

Revelația 22:1

„Apoi, un râu, eu am văzut, Iar apa lui, mi s-a părut A fi de-o limpezime care, Numai cristalul o mai are. Aceasta era apa vie, Ieșind din jilțul de domnie, Cari este al lui Dumnezeu, Precum și-al Mielului, mereu.