Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 30:8 - Biblia în versuri 2014

8 Domnul a zis: „Du-te acum Și-apoi în fața lor să vii Cu o tăbliță și să scrii Aceste lucruri. Ia aminte Și-n carte pune-aste cuvinte, Pentru că ele, mărturie, Vor rămânea, pentru vecie.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Acum, du-te și scrie aceste lucruri pentru ei pe o tăbliță, scrie-le pe un sul, ca să fie o mărturie veșnică pentru vremea care vine!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 „Acum, du-te și scrie aceste lucruri pentru ei pe o tăbliță. Scrie-le pe un sul, ca să fie o dovadă eternă pentru vremea care vine!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Acum, mergi și scrie aceasta pe o tăbliță înaintea lor, gravează-le într-o carte, ca să fie pentru ziua din urmă, ca mărturie pentru totdeauna.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 „Du-te acum”, zice Domnul, „de scrie aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliță și sapă-le într-o carte, ca să rămână până în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie și în veci de veci.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Acum du‐te, scrie aceasta înaintea lor pe o tablă, sapă‐o într‐o carte ca să fie pentru zilele viitoare în veci de veci.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 30:8
22 Mawu Ofanana  

În lungul drum al timpului, Muntele Casei Domnului Are să fie-ntemeiat Drept cel mai ‘nalt munte aflat Pe fața-ntregului pământ, Iar neamurile câte sânt, Se vor îngrămădi spre el.


Cătați în cartea Domnului, Ca să aflați cuvântul Lui! Nimic nu are să lipsească, Ci totul o să se-mplinească, Căci Dumnezeu a poruncit Lucrul acesta, negreșit. Sălbăticiunile-au să vie În acest loc, de prin pustie, Căci Duhul Domnului e Cel Ce va lucra în acest fel.


Domnul mi-a zis: „Du-te și ia O tablă, ca să scrii pe ea, Să poată toți ca să o vadă: „Grăbește-te și sari pe pradă!”


Mânia nu se potolește, Până când nu se împlinește Planul pe care l-a avut, În a Sa inimă născut. Veți înțelege tot, ușor – Curând – în cursul vremilor.


Astă poruncă mi-a adus: „Cuvintele ce ți le-am spus, Le scrie într-o carte-ndată!”


„Un sul de carte ia și scrie Tot ceea ce ți-am spus Eu ție Și-i privitor la Israel, La Iuda, iar apoi – la fel – La neamurile despre care Eu ți-am vorbit fără-ncetare. Să scrii tot ce ai auzit, Din ziua-n care am ieșit De prima dată-n al tău drum Și ți-am vorbit până acum!


Atunci Baruc – acela care, Pe Neriia, părinte-l are – De Ieremia-a fost chemat Și-apoi poruncă i s-a dat Să scrie ceea ce-i va spune Și într-o carte să adune Cuvântul cel venit de sus.


Însă în vremea de apoi, Îi voi aduce înapoi Pe toți fiii Moabului Precum și pe fiicele Lui.” Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit. Aceasta e o judecată Cari spre Moab e îndreptată.


În urmă, Ieremia scrise, În carte, tot ceea ce zise De soarta Babilonului Și de nenorocirea lui.


Către al Meu popor, apoi, Spre Israel, veți merge voi, Ca și un nor ce se lățește Și țara o învăluiește. Iată, în zilele acele, Te-aduc asupra țării Mele, Pe tine, Gog! Mă fac știut De neamuri. Fi-voi cunoscut De către toți, căci – negreșit – Sub ochii lor, voi fi sfințit!”


Se vor întoarce înapoi, Să-L cate pe Cel cari, mereu, E al lor Domn și Dumnezeu, Precum și pe-al lor împărat Care, drept David, e chemat. Vor tresări-n vremea din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Privind la Fața Domnului Și-apoi la bunătatea Lui.”


Domnul acolo a venit Și-n felu-acesta mi-a vorbit: „Scrie această prorocie! Săpată-n piatră, ea să fie, Să poată fi ușor citită!


Acuma dar, iată că eu Pleca-voi la poporul meu. Mă-ntorc acasă, fii pe pace. Dar hai să-ți spun ce îi va face Acest popor ce îl zărești, Poporului ce-l stăpânești.”


Scrieți acum, astă cântare. Pe-a lui Israel adunare S-o învățați s-o cânte-apoi. Astfel, o să o puneți voi, În gura-ntregului popor Și martoră-mpotriva lor Astă cântare o să-Mi fie – De-aceea, trebuie s-o știe.


În acea zi, Moise a scris Cântarea – precum i s-a zis – Și să o cânte, l-a-nvățat, Pe tot poporul adunat.


Căci știu că, după moartea mea, Rele purtări, voi veți avea. Vă veți strica și totodată, Din calea care, arătată, Va fost, de către mine, voi Vă veți abate mai apoi, Și veți ajunge ca să fiți, De mari nenorociri, loviți. Făcând doar rele – tot mereu – Față de-al vostru Dumnezeu, O să ajungeți ca să fie Stârnită-a Domnului mânie, Prin lucruri ce-s nelegiuite, Dintre-ale voastre mâini, ieșite.”


Când toate se vor fi-ntâmplat, Întreg poporul, strâmtorat – În zilele de la sfârșit – Se va întoarce, negreșit, La Domnul și smerit va sta Și de-al Său glas, va asculta.


„Dar Duhul spune lămurit, Că-n vremurile de sfârșit, Unii se lasă de credință Și vor găsi de cuviință Să se lipească, cu ardoare, De Duhurile-nșelătoare, De-nvățătura dracilor, Urmând, astfel, cărarea lor;


Voiesc să vă-nștiințez apoi, Că-n zilele cele din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Veni-vor mulți rătăcitori. Ei fi-vor batjocoritori Și după pofte-au să trăiască.


V-au spus că-n vremea de sfârșit, Mulți oameni se vor fi ivit, Cari fi-vor batjocoritori Și de dorințe-ascultători; Mereu, acești nelegiuiți Trăiesc, în pofte-nlănțuiți.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa