Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 30:6 - Biblia în versuri 2014

6 Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie. În miazăzi ea se arată, Spre dobitoace, îndreptată: Printr-un ținut ce-i strâmtorat Și în necazuri înglodat – Pe unde leul viața-și ține, De unde doar leoaica vine, Cu șarpele cel zburător Și cu năpârca-n urma lor – Au să își ducă bogăția, Precum și toată visteria, Pe spatele măgarilor Și pe cel al cămilelor, La un popor cari, ne-ndoios, N-o să le fie de folos.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 O rostire despre animalele din Neghev. Printr-o regiune a necazului și a durerii, de unde vin leoaica și leul, vipera și șarpele zburător, ei își duc bogățiile pe spinarea măgarilor și averile pe cocoașa cămilelor, către un popor care nu le va fi de folos,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Urmează o profeție despre animalele din Neghev. „Ei își prezintă bogățiile, expunându-le într-un teritoriu al necazului și al dificultăților. Este o zonă a leoaicei și a leului care rage, a viperei și a dragonului. Ei își transportă bogățiile pe spatele măgarilor; și își duc averile pe cocoașa cămilelor, deplasându-se spre acel popor care nu poate ajuta –

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Profeție despre animalele din Négheb: în țara necazului și a strâmtorării, de unde vin leoaica și leul, vipera și dragonul, ei își duc bunurile pe spatele măgarilor și vistieriile, pe cocoașele cămilelor la un popor care nu le va fi de folos.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Prorocie asupra unor dobitoace de la miazăzi: Printr-un ținut strâmtorat și necăjit, de unde vin leoaica și leul, năpârca și șarpele zburător, își duc ei bogățiile în spinarea măgarilor și vistieriile pe cocoașa cămilelor către un popor care nu le va fi de folos.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Sarcina dobitoacelor de la miazăzi. Prin țara întristării și strâmtorării, de unde vine leoaica și leul, năpârca și șarpele zburător cel văpăios, ei își duc avuțiile pe umerii măgarilor și visteriile pe ghebul cămilelor la un popor care nu le va folosi.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 30:6
31 Mawu Ofanana  

Drumul și l-a continuat, Spre miazăzi, neîncetat.


Un mare-alai o însoțise Când la Ierusalim venise. De-asemenea, o însoțeau Cămilele care duceau Aur și multe nestemate, Și mirodenii minunate. La Solomon, toate le-a dus, Spunându-i tot ce-avea de spus;


Din visteria casei lui Și din a Casei Domnului, Asa, argintul, l-a luat Și aurul și-apoi a dat Totul, la slugile pe care Trimisu-le-a în graba mare, La Ben-Hadad – cel ce ședea Peste întreagă Siria – Căci la Damasc, încoronat Fusese, ca și împărat. Solii, la Ben-Hadad, s-au dus Și în acest fel, ei i-au spus:


Împărăteasa cea pe care Ținutul Seba-n frunte-o are, De Solomon a auzit, Pentru că zvonul s-a lățit Despre înțelepciunea lui Și despre slava Domnului. La Solomon, ea a venit, Căci, să încerce, a voit, De-s drepte vorbele acele, Prin întrebări multe și grele. Un mare-alai o însoțise Când la Ierusalim venise. De-asemenea o însoțeau Cămilele care duceau Aur și multe nestemate, Și mirodenii minunate. La Solomon, toate, le-a dus, Spunându-i tot ce-avea de spus;


Pentru puterea lui cea mare Ți-ai pus încrederea-n el oare? Grija, ți-o lași în seama lui?


La tot ce-a fost mai greu în țară, Ca să le facă viața-amară. Astfel, ei, lutul, îl scoteau Și cărămizi apoi, făceau, Iar muncile ogoarelor Erau tot pe umerii lor. În toate câte i-au silit Să facă, ei au dovedit Cum că de milă, sunt lipsiți, Față de cei ce-s asupriți.


„Nu te mai bucura, de zor, Țară a Filistenilor Pentru că frânt s-a dovedit Toiagul care te-a lovit, Căci din a șarpelui tulpină, Un basilic are să vină, Al cărui rod, îngrozitor, E un balaur zburător.


De-aceea toți, în acest ceas, Își strâng ceea ce-a mai rămas Și-și trec avutul și-al lor grâu, Peste al sălciilor râu.


Egiptul îl voi fi lăsat În mâna unui împărat Care, de milă, e lipsit Și-aspru, din fire, s-a vădit. El îi va fi stăpânitor” – A zis Domnul oștirilor.


Fiare sălbatice sau lei Nu vor călca pe firul ei, Ci numai cei răscumpărați, Pe ea, să meargă, sunt lăsați.


În ziua ‘ceea de mânie, Un mare muget o să fie În Iuda. Mugetul acel Are să fie-atunci la fel Ca mugetul furtunii care Se năpustește peste mare. Când spre pământ au să privească, Oamenii nu au să zărească Nimic, căci fi-va strâmtorare Și o întunecime mare, În norii căreia se-neacă Lumina, neputând să treacă.


Cu untdelemn, mergi la-mpărat. Îți înmulțești, neîncetat, Miresmele. Toți solii tăi Pornesc pe-ndepărtate căi Și te apleci, încetișor, Spre locuința morților.


Cu-a lui privire în pământ, El va vedea precum că sânt Necazuri doar, în jurul său, Grele nevoi, neguri și rău. Poporul fi-va părăsit, Fiind – în beznă – izgonit.


Pe care Eu l-am poruncit Și-a fost de-ai voști’ părinți primit Când nu i-am lăsat ca să piară, Căci din Egipt i-am scos afară. Când din cuptorul cel de fier I-am scos, astfel le-am zis: „Vă cer Să ascultați de glasul Meu, Făcând ce vă voi spune Eu. Dacă o să Mă ascultați Și-al Meu cuvânt o să-l urmați, Voi o să fiți poporul Meu, Iar Eu, al vostru Dumnezeu.


Iată că ei n-au întrebat: „Unde e Cel ce ne-a scăpat Cari, de la Egipteni, din țară, Putut-a să ne scoată-afară? Unde e Domnul nostru, care Ne-a însoțit fără-ncetare, Printr-un pământ pustiu, uscat, De gropi umplut și însetat, În care moartea stăpânește Și nici un om nu locuiește?”


Îmi zise: „Fiu al omului, Acum, spre miazăzi privește Și împotrivă le vorbește La cei care se dovedesc Că-n acea parte locuiesc. Îndreaptă a ta prorocie, Către pădurea din câmpie, Care-i în miazăzi aflată.


„Lui Efraim, vântul, îi place. De-aceea, el face ce face Și fuge către răsărit, De unde vântul a ieșit. Zilnic, minciuna, își sporește. Înșelăciunea-și înmulțește. Spre-Asiria s-a îndreptat Și-un legământ a încheiat. Egiptului, s-a dovedit Că untdelemn i-a dăruit.


În ceartă, Domnul Se găsește Cu Iuda, și îl pedepsește Pe Iacov, după-a lui purtare, Iar după faptele pe care El le-a făcut, va căpăta Răsplata ce-o va merita.


O să mănânci, dar vei vedea Că să te saturi nu-i putea, Iar foamea-n gheare te va ține, Căci ea va rămânea în tine. De ceea ce-ai să izbutești, De la vrăjmași să dobândești, Parte tu nu vei mai avea, Căci o s-o prade sabia.


Spre miazănoapte au pornit Caii cei negri. Au venit Și caii albi, în urma lor. Venit-a rândul cailor Care, bălțați, s-au dovedit. Spre miazăzi ei au pornit.


Saltă acum! Te veselește Tu, fiică a Sionului! Fiica Ierusalimului Saltă și tu, de veselie, Și strigă-acum, cu bucurie! Iată-L pe Împărat că vine Și se apropie de tine! Iată-L, El e neprihănit! Vine biruitor, smerit! El se apropie de tine! Călare, pe măgar, El vine! Pe mânzul măgăriței, iată, Venind spre tine, se arată!


Iar Dumnezeu a cuvântat: „Să faci un șarpe și să-l pui, Apoi, în vârful parului. Șarpele-acest, de bună seamă, Ai să-l lucrezi doar din aramă. Când cineva este mușcat, De – spre-al tău șarpe – s-a uitat, Nimic nu are să pățească, Și acel om o să trăiască.”


Regina de la miazăzi Se va scula în acea zi, Lângă ăst neam. Asemenea, Îl va învinui și ea, Căci dintr-un capăt de pământ, Pentru-al lui Solomon cuvânt – Când auzit-a ce se spune Despre a lui înțelepciune – Să îl asculte, a venit. Voi, însă, nu v-ați pocăit, Deși aici, e Unul care E, decât Solomon, mai mare.


Deci împăratul, să ai știre Că nu trebuie-n stăpânire, Mulți cai să aibă, ca altfel, Să nu cumva să-ntoarcă el, Către Egipt, al său popor Pentru mulțimea cailor, Căci Domnu-a zis: „Pe acel drum, Să nu vă-ntoarceți, nicidecum”.


Domnul, de mână, v-a luat; Deoparte, El v-a așezat Dintre popoarele ce pier, Căci din cuptorul cel de fier – Din al Egiptului ținut – V-a scos și, liberi, v-a făcut.


Să nu uitați de Domnul care V-a smuls dintr-o pustie mare, Unde șerpi înfocați erau Și scorpioni hălăduiau. V-a dus prin locuri neumblate, Fără de apă și uscate. Acolo, Domnul a făcut – După cum voi toți ați văzut – Apă, din piatră, de-a țâșnit Când eu, în stâncă, am lovit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa