Isaia 30:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Astă nelegiuire-apoi, Are să fie, pentru voi, Spărtura care șubrezește Zidul și cari îl prăbușește Pe negândite, dintr-o dat’:

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ de aceea, această nelegiuire va fi pentru voi asemenea unei spărturi într-un zid înalt, care se lărgește și-i provoacă prăbușirea, prăbușire care va veni deodată, într-o clipă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ această nedreptate va fi pentru voi exact ca spărtura într-un zid înalt care se lărgește și care îi determină prăbușirea. Ea va veni subit, fulgerător.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca o spărtură, ca o umflătură într-un zid înalt care stă să cadă și a cărui prăbușire va veni pe neașteptate, dintr-odată.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca spărtura unui zid înalt, care, spărgându-se, amenință să cadă și a cărui prăbușire vine deodată, într-o clipă:

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca o spărtură gata să cadă, ca o umflătură într‐un zid înalt a cărui prăbușire va veni deodată, într‐o clipă.

Isaia 30:13 Mawu Ofanana

1 Regi 20:30

Ceilalți să scape-au încercat – Cu fuga – și s-au îndreptat Către Afec. Ei au ajuns, Dar în cetate n-au pătruns, Căci zidul ei s-a prăbușit Asupra lor și au pierit. Sunt douăzeci și șapte mii – Dintre ai Siriei copii – Aceia care-au dispărut, Când zidurile au căzut. Chiar Ben-Hadad, atunci, fugise Și în cetate se pitise. Casa în care el ședea, Mai multe încăperi avea. Din încăpere-n încăpere, El se plimba, fără putere.

Iov 36:18

Să fii atent: din supărare, Să nu ajungi la disperare Și-apoi să fii de ea, împins Să faci batjocuri înadins Și nici prețul răscumpărării Să nu-ți șteargă firul cărării – Adică, prin a lui mărire, Tu să fii dus în rătăcire!

Psalmi 62:3

Dar până când oare-o să fiți Gata ca să vă năpustiți Asupra unui om, cătând Să îl vedeți, apoi, zăcând Ca zidul care-i dărâmat Sau precum e gardul surpat?

Psalmi 62:4

Să îl doboare, ei voiesc, Din înălțime, căci iubesc Minciuna care îi urmează. Cu gura binecuvintează, Însă ascund numai blesteme În inimi, fără a se teme.

Proverbe 29:1

Un om, care s-a-mpotrivit Mustrărilor, va fi zdrobit.

Proverbe 6:15

De-aceea, fi-va nimicit Pe negândite și zdrobit Are să fie, fără leac, Căci răul doar, îi e pe plac.

Isaia 22:14

Însă, Cel care, tot mereu, E al oștirii Dumnezeu, Mie mi S-a descoperit Și-n felu-acesta mi-a vorbit: „Află că nu va fi iertată Nelegiuirea arătată, Până când nu o să muriți. De-aceea, fi-veți înghițiți De locuința morților” – A zis Domnul oștirilor.

Isaia 26:21

Tocmai acuma, Domnul – iată – Iese din locuința Lui, Căci vrea, pe ai pământului Locuitori, să îi lovească Și astfel să îi pedepsească Pentru nelegiuirea lor. Apoi, sângele morților, Pe față fi-va arătat, Căci de pământ, afară dat, Sângele lor are să fie. Uciderile, să se știe Că nu vor fi acoperite, Ci toate fi-vor dezvelite.

Isaia 29:5

Vrăjmașii care te înfruntă, Vor fi ca pulberea măruntă. Asupritorii au să-ți fie, Precum e pleava pe câmpie, Purtată-n zbor peste pământ, De adierea unui vânt.”

Isaia 30:26

Lumina ce are s-o dea Luna – atunci – are să fie, Precum a soarelui, de vie. A soarelui lumină are, De șapte ori, a fi mai tare. (Lumina care o să vie, Cât șapte zile, o să fie.) Acestea fi-vor întâmplate În vremea când vor fi legate – De Domnul – rănile pe care Poporul Său – acum – le are, Căci toate rănile primite – Atunci – vor fi tămăduite.”

Isaia 47:11

Tocmai de-aceea, peste tine – Acum – nenorocirea vine, Fără ca tu să poți vedea Zorile sale. Va cădea Urgia, când nici nu gândești, Și n-ai să poți să o oprești. Prăpădu-apoi te va călca Și n-ai să poți a-l împăca.

Isaia 48:3

De multă vreme – la-nceput – Mari prorocii Eu am făcut. Din gura Mea, ele-au ieșit Și-ndată, s-au și împlinit. Tot ce-am vestit s-a și făcut, Pentru că Eu așa am vrut.

Isaia 58:12

Nu va seca. Ai tăi, apoi, Au să ridice ziduri noi, Peste ruine și vor pune Pietre pe temelii străbune. Vei fi numit drept „Dregător Al tuturor spărturilor”. Vei fi, de oameni, înțeles, Drept „cel ce drumurile-a dres, Făcând ca țara părăsită Să fie iarăși locuită.”

Isaia 65:7

Pentru nelegiuirea care A săvârșit-o fiecare, Pentru ceea ce-au făptuit Ai voști’ părinți, când au trăit – Care pe munți-nalți s-au dus, Unde tămâie au adus Și care M-au batjocorit Pe înălțimi, necontenit – O să le fie măsurată O plată binemeritată, Pentru tot ceea ce-au făcut În vremea care a trecut.”

Matei 7:27

Casa. Ape s-au revărsat Furioase, vânturi au lovit În ea, încât, s-a prăbușit, Iar prăbușirea i-a fost mare.”

Luca 6:49

Cel care-aude vorba Mea Și nu face, e-asemenea Cu omul cel nechibzuit, Cari, pe pământ, a construit O casă, fără temelie. Ea nu avuse trăinicie: Șuvoaiele când au venit Și-asupra ei s-au năpustit, Au prăbușit-o, lovind tare – Iar prăbușirea i-a fost mare.”