Isaia 3:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Oameni-or fi asupritori; Se vor vădi răuvoitori, Căci apăsa-va fiecare Pe cel pe cari aproape-l are. Omul bătrân va fi lovit De către tânăr. Negreșit, Omul care e pus în cinste, Lovit e de cel fără minte, Cari se vădește de nimic.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ Oamenii se vor asupri unii pe alții, fiecare îl va asupri pe celălalt, fiecare pe semenul său. Cel tânăr se va ridica împotriva celui bătrân și omul de rând împotriva celui onorat.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Oamenii se vor exploata unii pe alții. Ei se vor nedreptății unul pe celălalt. Fiecare se va comporta așa cu semenul lui. Cel tânăr va acționa dur împotriva celui bătrân; iar omul obișnuit va complota împotriva celui (care trebuie) onorat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ În popor, un om va fi disprețuit de altul și fiecare, de aproapele lui; cel tânăr va fi obraznic față de cel bătrân și cel de nimic, față de cel de seamă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Oamenii se vor asupri unii pe alții, unul va apăsa pe celălalt, fiecare pe aproapele lui, tânărul va lovi pe cel bătrân și omul de nimic, pe cel pus în cinste.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Și poporul va fi apăsat, om de om și fiecare de aproapele său. Copilul se va semeți împotriva bătrânului și cel de nimic împotriva celui încărcat de cinste.

Isaia 3:5 Mawu Ofanana

2 Regi 2:23

Când Elisei a terminat Cu apele, a apucat Drumul ce duce la Betel. Dar din cetate, după el, Câțiva copii au alergat Și în batjocur-au strigat: „Hai, suie-te, pleșuvule!”

Isaia 1:4

Vai ție, neam nenorocit, Popor rău și nelegiuit, Sămânță de copii stricați Și de păcate încărcați! Pe Domnul, ei L-au părăsit, Pentru că L-au disprețuit, Întorcând spatele la Cel Cari îi e Sfânt, lui Israel…”

Isaia 11:13

Va înceta pizma pe care Neamul lui Efraim o are, Iar cei care se dovedesc Cum că pe Iuda-l dușmănesc, Atuncea fi-vor pedepsiți Și au să fie nimiciți. Pe Iuda, Efraim – gelos – N-o să mai fie, ne-ndoios, Pentru că nu o să mai fie, Între aceștia, dușmănie.

Isaia 19:2

„Pe Egipteni am să-i adun, Îi înarmez și-apoi îi pun Ca să se bată între ei. În acel timp, oameni-acei Se vor lupta frate cu frate, Și-apoi cetate cu cetate. Prietenul o să se bată Cu-al său prieten de îndată, Pentru că o împărăție, În contra altei o să fie.

Isaia 9:18

Căci răutatea ăstui loc Arde asemeni unui foc Care înghite mărăcini, Precum și tufele de spini, Lovind pădurea-n al său drum, ‘Nălțând din ea mari stâlpi de fum.

Ieremia 22:17

Dar tu n-ai ochi a te uita, Căi iată că inima ta, La lăcomie s-a dedat. Verși sângele nevinovat Și știi numai să asuprești Căci silnicie folosești.

Езекиел 22:12

În tine se fac daruri care Sunt pentru-a sângelui vărsare. Iei camătă și te grăbești, Aproapele, să-ți jefuiești. Însă de Mine, uiți mereu” – Spusese Domnul Dumnezeu.

Levitic 19:32

În fața perilor albiți, Să te ridici. Să îi cinstiți Pe cei ce sunt bătrâni, mereu. Teamă să ai de Dumnezeu, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt.

Amos 4:1

„Juncane din Basan, luați Seama acum și ascultați – Pe muntele Samariei – Acest cuvânt, căci pe toți cei Ce sunt săraci îi asupriți, Pe cei în lipsă îi zdrobiți, Iar soților voști’ le-ați cerut Și-ați zis: „Dați-ne de băut!”

Miheia 3:11

Toți căpitanii – acei cari, Peste cetate sunt mai mari – Știu ca să judece doar dacă, Daruri, au ca să li se facă. Preoții știu să dea povețe Poporului și să-l învețe, Numai atuncea când, o plată, Urmează să le fie dată. Prorocii lui au dovedit Că pentru bani au prorocit. Și iată-i că mai îndrăznesc, Pe Domnul, de se bizuiesc, Zicând: „Dar nu e Dumnezeu, În al nost’ mijloc, tot mereu? Tocmai de-aceea, mai apoi – Nicicând – atinși nu vom fi noi, De valul de nenorocire Ce se abate peste fire!”

Miheia 7:2

Omul de bine-a părăsit Țara. Nimeni nu e cinstit. La pândă, toți se rânduiesc. Să verse sânge se grăbesc, Iar fratelui pe cari îl are, Curse-i întinde fiecare.

Zaharia 11:6

Față de cei ce locuiesc În țară, milă, nu nutresc. Pe oameni, pradă, i-au lăsat La alți-n mână, sau i-au dat Pe mâna împăratului, Să facă după voia lui. Ei, țara, doar o pustiesc Însă n-am să o izbăvesc Din mâna lor. M-am apucat

Maleahi 3:5

„De voi, am să M-apropii – iată – Căci vă voi face judecată. Mă voi apropia de voi Și-am să mărturisesc apoi, Contra descântătorilor, În contra preacurvarilor, În contra celor cari strâmb jură, În contra celor care fură Din truda simbriașului Căci opresc partea omului, În contra celor ce vădesc Că pe orfan îl asupresc, Pe văduvă și pe toți cei Cari sunt străini față de ei. Mărturisesc – de bună seamă – Și-n contra celor ce n-au teamă De Mine” – zice Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Matei 26:67

Astfel, Iisus a fost lăsat, Celor din sală; L-au scuipat Drept în obraz, L-au pălmuit Și-apoi, cu pumnii, L-au lovit,

Marcu 14:65

Din sală, mulți au început Să-L scuipe. Unii L-au bătut Cu pumnii. Alții Îl loveau Și, „Prorocește!”, Îi strigau. După ce L-au batjocorit, Aprozi-n palme, L-au primit.

Luca 22:64

La ochi, c-o pânză, L-au legat, L-au pălmuit și-au întrebat: „Acum, ne spune, negreșit, Cine e cel ce Te-a lovit?”

Iacov 2:6

Iar voi – precum o dovediți – Pe cel sărac, îl înjosiți! Dar nu bogații sunt cei care, Vă asupresc, fără-ncetare? Și nu ei vă târăsc, pe voi, Pe la judecători, apoi?

Iacov 5:4

Nu i-ați plătit pe lucrători, Care-au trudit la secerat, Pe-al vost’ ogor: i-ați înșelat Când fost-a vorba de plătit. Această plată, negreșit, În contra voastră, strigă-acum. Pedeapsa voastră e pe drum. Iată, Domnul oștirilor – Plânsul secerătorilor – Din cortul Său, l-a auzit.