Isaia 3:26 - Biblia în versuri 2014

²⁶ Vor geme porțile pe care Fiica Sionului le are, Căci despoiată va fi ea Și pe pământ are să stea.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁶ Porțile Sionului vor jeli și vor boci și astfel, gol, el se va așeza pe pământ.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁶ Porțile Sionului vor plânge și vor geme. Astfel, Sionul va fi dezbrăcat și se va așeza pe pământ!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁶ Porțile [cetății] vor plânge și vor jeli, iar ea va zace despuiată la pământ”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁶ Porțile fiicei Sionului vor geme și se vor jeli și ea va ședea despuiată pe pământ.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁶ Și porțile ei vor plânge și vor jeli; și ea va ședea despuiată pe pământ.

Isaia 3:26 Mawu Ofanana

Iov 2:13

Prietenul. S-au așezat – Înconjurându-l – pe pământ Și n-au mai scos nici un cuvânt O săptămână, căci știau Ce mari dureri îl chinuiau.

Iov 2:8

Un ciob de sticlă a luat Sărmanul Iov, de-a scărpinat Piele-ai spuzită de puroi Și în cenușă-a stat apoi.

Isaia 14:31

Gemeți voi porți, înspăimântate! Bocește-te și tu, cetate! Țară a Filistenilor, Cutremură-te! Căci un nor De fum – iată-l – acuma vine, Din miazănoapte, peste tine, Iar șirurile cele-ntinse, Ale vrăjmașului, sunt strânse.”

Isaia 29:2

Apoi, cetatea cea chemată Drept Ariel, împresurată Are să fie. Vor răzbate Plânset și geamăt, din cetate, Iar pentru Mine-n timpu-acel, Ea fi-va ca un Ariel.

Isaia 32:14

Casa care a fost zidită Pentru-mpărat, e părăsită. Cetatea cea de altădată – Gălăgioasă – e lăsată. Dealul și turnul au să fie Drept peșteri doar, pentru vecie. Măgari sălbatici, strânși în ceată, Au să se-adune, de îndată. Vor merge-n locurile-acele, Căci ei au să se joace-n ele. Turmele-apoi au să se-adune Și-acolo-și vor găsi pășune,

Isaia 33:9

Țara jelește, întristată. Plin de rușine se arată Libanul și adânc tânjește. Pustiu Saronul se vădește. Iată, frunza Basanului, Precum și a Carmelului, Se scutură și-ncet s-a dus.

Isaia 47:1

„Pogoară-te – degrabă – până Ai să ajungi jos, în țărână, Fiică a Babilonului Și doar lutul pământului Drept așternut – de-acum – să-ți fie, Să nu ai scaun de domnie, Fecioară a Haldeilor; Pentru că-n fața tuturor, Nu vei mai fi bine văzută, Drept subțirică și plăcută.

Isaia 6:11

Eu îndrăznit-am să vorbesc Și-atunci m-am pomenit zicând: „Dar spune-mi Doamne, până când?” El mi-a răspuns: „Așa să știi: Până vor rămânea pustii Cetățile ăstui popor Și până când casele lor N-au să mai fie locuite. Până vor fi semne vădite Că țara lor e pustiită Și că nu este locuită.

Ieremia 14:2

„Iuda jelește ne-ncetat. Câmpiile i s-au uscat. Cetățile-i sunt pustiite, Sunt întristate, necăjite, Iar din Ierusalim, spre zare, S-a înălțat un strigăt mare.”

Ieremia 15:8

Decât nisipul mărilor, Numărul văduvelor lor Se-arată-a fi cu mult mai mare. Asupra mamei celei care A tânărului se vădește, Pustiitorul năvălește, În miezul zilei. O să cadă, Necazului și groazei, pradă.

Plângerile 1:1

Vai! Cât e de nenorocită Și-acuma șade părăsită Cetatea-n care, altădată, Mare mulțime-a fost aflată! Ca și o văduvă, e ea! Dacă-nainte se vădea Mare-ntre neamuri, iar sub soare, Fruntașă fost-a-ntre popoare, Iată că e nenorocită, Căci astăzi este înrobită!

Plângerile 1:4

Iată-n Sion, pe al său drum, Numai tristețe e acum, Pentru că nu sunt călători Să-l calce-n prag de sărbători. Pustiu-n poarta lui se-așează, Iar ai lui preoți, toți, oftează. Mâhnite-s ale lui fecioare, Iar o tristețe-apăsătoare, Iată, asupră-i s-a întins Și-n a ei mreajă l-a cuprins.

Plângerile 2:10

Bătrânii cari în Sion sânt, Și-au pus țărână-n cap și tac, Stând pe pământ, cu strai de sac. Fecioarele cele pe care Mândrul Ierusalim le are, Își pleacă capul în pământ, Căci prinse de tristețe sânt.

Plângerile 2:8

Domnul un gând Și-a pus și iată, Vrea să dărâme, de îndată, Întăriturile pe care Fiica Sionului le are. Sfoara Și-a-ntins – de măsurat – Și mâna nu Și-a mai luat ‘Napoi, până le-a nimicit. În jale a învăluit Ziduri și întăriri; ruine Ajuns-au, de tristețe pline.

Езекиел 12:20

Cetățile ce se vădeau Că pline de popor erau, Au să ajungă nimicite Și nu vor mai fi locuite. Țara va fi, și ea, lovită Și va ajunge pustiită, Pentru ca voi să știți, mereu, Precum că Domnul sunt doar Eu.”

Езекиел 26:16

Toți voievozi-aceia cari Se dovedesc a fi mai mari, Își lasă jilțul lui domnesc Și straiul cel împărătesc – Straiul care, cum e știut, Doar la gherghef a fost cusut – Și plini de spaimă, precum sânt, Jos se așează, pe pământ. Din a ta pricină-s speriați Și sunt, de groază, clătinați.

Miheia 1:9

Căci rana care o cuprinde E fără leac și se întinde Spre a lui Iuda țară, unde, Pân’ la poporul Meu pătrunde, Adică pân’ la poarta lui Și a Ierusalimului.

Matei 11:17

„Frumos, din fluier, v-am cântat: Degeaba, că voi n-ați jucat! De jale v-am cântat apoi, Dar tot degeaba: n-ați plâns voi.”

Luca 19:44

Au să te pună la pământ, Pe tine și pe cei ce sânt Copii ai tăi; n-o să-ți rămâie Piatră pe piatră-n temelie, Căci n-ai știut tu, niciodată, Ziua când fosta-i cercetată.”