Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 3:23 - Biblia în versuri 2014

23 Maramele cele ușoare, Turbanele, cămășile Cele subțiri și-oglinzile.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

23 a oglinzilor, a lenjeriei, a turbanelor și a voalurilor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 oglinzile, lenjeria, turbanele și eșarfele.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 veșmintele prețioase, tunicile, coronițele și voalurile.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 oglinzile și cămășile subțiri, turbanele și maramele ușoare.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 și hainele străvezii și cămășile subțiri și turbanele și mahramele lungi.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 3:23
14 Mawu Ofanana  

Și robului, ea i-a vorbit: „Spune-mi, acela-i domnul meu?” El zise: „E stăpânul meu” – Fata, de cum a auzit, Cu voalul, fața și-a-nvelit.


Apoi, și-a scos inelul lui, Din deget, și l-a așezat În al lui Iosif. L-a-mbrăcat Cu in subțire și-a adus Un lanț de aur, de i-a pus


David, atuncea, a purtat O mantie de in curat. Leviții care-l însoțeau, La fel înveșmântați erau, Purtând chivotul Domnului, Cari este-al legământului. Tot mantie de in avea Chenania, cari cârmuia Cetele cântăreților. Alb era straiul tuturor. Doar David, un efod, purtase, Cari peste mantie-l luase.


A mai făcut, pentru spălat, Și un lighean, ce l-a lucrat Numai din tablă de aramă. Piciorul său, de bună seamă, Tot din aramă l-a-ncropit. Drept material, a folosit, Atuncea, la facerea lor, Oglinzile femeilor.


Pe uliță, m-au întâlnit Cei cari cetatea au păzit. Aceștia, de cum m-au văzut, S-au repezit și m-au bătut Și-am fost rănită; iar cei care, Cetatea, drept străjeri, îi are – Și cari pe ziduri s-au aflat – Mi-au smuls marama, de îndat’.


De-asemeni, le vor fi luate Și straiele cele pe care Le folosesc la sărbătoare, Cămășile lor cele largi, Cu mantiile cele dragi Și pungile încăpătoare,


Fi-va-n putoare prefăcut – Atunci – mirosul cel plăcut; Locul în cari brâul ședea, O frânghie are să-l ia. În loc de părul încrețit, Va fi un creștet pleșuvit. Unde o mantie a stat, Un sac strâmt fi-va așezat Și-n loc de frumusețe, are Să fie-un semn de înfierare.


Ia pietrele de moară, fată, Și macină făina-ndată. Iute, marama să ți-o scoți Și saltă-ți poalele, să poți, Picioarele, să-ți dezvelești Ca peste râuri să pășești!


Și haine noi ți-au fost făcute Care cu fir erau cusute. Ți-am dat încălțăminte care, Din piele de vițel de mare A fost făcută. Înadins, Cu in subțire te-am încins Și în mătase minunată, În urmă, fost-ai îmbrăcată.


Atuncea eu am îndrăznit Și-aste cuvinte le-am rostit: „Gândit-am că e bine – iată – Pe capul lui, mitră curată, Să se așeze!” I-au adus O mitră și pe cap i-au pus. Straie curate i s-au dat, Cu care fost-a îmbrăcat. În acest timp, în fața lui, Ședea Îngerul Domnului.


„A fost un om, foarte bogat, Care, mereu, era-mbrăcat Doar în porfir și in subțire. Plină era, de fericire Și de lumină, viața lui.


Oștirile, din cer, veneau, Pe urma Lui și călăreau Cai albi, fiind înfășurate În straie albe și curate, Țesute dintr-un rând de fire, Care erau din in subțire.


In alb, să-mbrace – a primit – Strălucitor, fin și curat. (Inul subțire a-nsemnat Faptele sfinților, vădite A fi, mereu, neprihănite.)


Du-te și-adu-mi mantaua-acum. Așa. Ține-o întinsă bine, Căci eu, un dar am, pentru tine.” Șase măsuri de orz i-a dat. Rut, în manta, le-a-nfășurat


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa