Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 3:11 - Biblia în versuri 2014

11 Vai, de acel care e rău, Căci parte are-n lucrul său, De roadele faptelor lui, Care sunt ale răului!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Vai de cel rău! Îi va merge rău, căci i se va face după munca mâinilor lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Vai de cei răi! Dezastrul este peste ei – pentru că li se va face conform faptelor lor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Vai, pentru cel răzvrătit va fi rău, căci i se va da răsplata mâinilor sale!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Vai de cel rău! Lui îi va merge rău, căci va culege rodul faptelor lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Vai de cel rău: îi va fi rău. Căci i se va face ce au făcut mâinile lui.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 3:11
36 Mawu Ofanana  

Omori pe cel bun împreună Cu cel ce-i rău? Ce-o să se spună? Aceeași soartă s-aibă toți? Să faci așa ceva, nu poți! Tu care judeci tot pământul, Tu care ești Dumnezeu Sfântul, Să nu faci, oare, Tu, dreptate? Să nu pui rânduială-n toate?”


Eu, încă, slab m-am dovedit, Cu toate că am dobândit Ungerea cea împărătească Ce trebuia să mă-ntărească, Iar ai Țeruei fii – văd bine – Sunt prea puternici, pentru mine. Aceluia care-a făcut Răul pe care l-am văzut, Să-i răsplătească Dumnezeu, Doar după fapta lui, mereu!”


Iată ce zice Dumnezeu: „Trimit necazuri, peste tine Și peste-acela care ține De casa ta: fie rob el, Sau om liber, în Israel.


Tu – din înaltul cerului – Ascultă rugăciunea lui Și fă dreptate, ne-ncetat. Să-l osândești pe vinovat. Și fă ca vina arătată, Asupra lui să se abată. Apoi, nevinovatului, Ca nevinovăția lui, Să-i faci dreptatea să îi fie, În fața Ta când o să vie!


Vai mie, de sunt vinovat! Chiar dacă sunt nevinovat, De îndrăzneală sunt lipsit Să-mi ridic capul, căci hrănit Sunt cu rușine, înglodat


Dă-le răsplată ne-ncetat, Așa precum ei au lucrat, După lucrarea mâinilor Și după răutatea lor! Să le dai plata meritată Așa cum se cuvine dată!


Doamne, a Ta e bunătatea, Căci numai Tu împarți dreptatea Și-l răsplătești pe fiecare, Așa cum, faptele, le are.


Astfel, drept hrană vor avea Doar roadele cărării lor Și sfaturile tuturor.


Cum cel neprihănit primește Răsplată-aici – chiar pe pământ – Cu-atât mai mult atuncea sânt Și păcătoșii răsplătiți, Precum toți cei nelegiuiți.


Prin rodul guri-i săturat Oricine; cel ce a lucrat Primi-va plata lucrului, După lucrarea mâinii lui.


Piatra care se prăvălește, Se-ntoarce spre cel ce-o urnește. Cel care, groapa altuia, O sapă, cade el în ea;


Cel rău nu este fericit, Iar viața nu i s-a lungit Cum crește umbra ce-a fost mică, Pentru că lui nu-i este frică De-Acela care l-a făcut.


Domnul a zis: „Iată, voiesc – Lumea – ca să o pedepsesc, Căci plină e de răutate, Iar pe cei răi pentru păcate, Pentru nelegiuirea lor. Voi face ca trufașilor Să le-nceteze semeția. Iată, voi spulbera mândria Asupritorilor, de-ndat’!


Domnul a zis: „Cei răi n-au pace!”


În el, n-au să se mai găsească Copii, puțin să viețuiască. Bătrâni nu se vor fi găsit Cari anii să nu-și fi-mplinit. Acela care, bunăoară, La ani o sută o să moară, Tânăr va fi – neîndoios – Și-i blestemat ca păcătos.


Iată ce-am hotărât, în Mine: „Găsesc cu cale, că e bine Ca să nu tac. Mă repezesc Asupră-le și-i pedepsesc.


Pentru nelegiuirea care A săvârșit-o fiecare, Pentru ceea ce-au făptuit Ai voști’ părinți, când au trăit – Care pe munți-nalți s-au dus, Unde tămâie au adus Și care M-au batjocorit Pe înălțimi, necontenit – O să le fie măsurată O plată binemeritată, Pentru tot ceea ce-au făcut În vremea care a trecut.”


Așa după cum am văzut Că este rodul cel făcut De ale voastre fapte, iată Că vă voi pedepsi de-ndată. Pădurilor din acest loc, Degrabă, le voi pune foc Și tot ce e-mprejur aflat, De flacără va fi mâncat.”


Ci o să moară fiecare, Pentru păcatele pe care El însuși le-a înfăptuit, Căci dinții li s-au sterpezit Doar celor care au luat Din aguridă, de-au mâncat!”


Așa vorbește Dumnezeu: „Iată ce îți voi face Eu: Îți fac, după cum am văzut Precum că și tu ai făcut, Nesocotindu-ți jurământul Și încălcându-ți legământul!


Sufletul cari păcătuiește, Acela însă o să cadă În ale morții gheare, pradă. Fiul – să poarte – nu mai are, Nelegiuirea cea pe care A săvârșit-o tatăl său, Căci răutatea celui rău Va fi asupră-i negreșit, Iar peste cel neprihănit, Neîncetat, se va lăsa Numai neprihănirea sa.


După ce-ntâi mi-a arătat-o, În față-mi a desfășurat-o. Scrisă era, pe dinafară Și înăuntru scrisă iară. În ea sunt scrise bocete, Cu plângeri mari și gemete.


Iată, Eu – Domnul – am vorbit! Lucrul acest va fi-mplinit, Căci Eu sunt Cel ce-l împlinesc! N-am milă, nu Mă potolesc Și nu Mă voi căi vreodată. Iată că fi-vei judecată După purtările avute Și după faptele făcute. Va fi după cuvântul Meu, Căci Eu sunt Domnul Dumnezeu!”


Când celui rău, Eu am să-i zic: „Tu ai să mori!”, însă nimic Nu-i spui, ca să-l întorci apoi, Din a lui cale rea, ‘napoi, Răul acela – negreșit – Piere căci e nelegiuit, Dar al lui sânge, să știi bine Că îl voi cere de la tine.


Apoi, la Domnul, au strigat, Dar El, nici un răspuns, n-a dat. Strigătul lor nu va pătrunde Până la El, căci Își ascunde Fața, în vremile acele, Din pricină că fapte rele – Neîncetat – au săvârșit.


‘Nainte să se împlinească Lucrul acesta, pustiită Țara va fi și nimicită, Din pricina celor pe care, Locuitori, în ea, îi are, Și din pricina relelor Făcute de al ei popor.


Dar dacă n-o să împliniți Ceea ce-ați spus, atunci să știți Că, vinovați, vă faceți voi, Față de Dumnezeu și-apoi, Păcatul ce l-ați săvârșit Vă va ajunge, negreșit.


Căci trebuie ca toți – odată – La scaunul de judecată, Al lui Hristos, să ne-adunăm, Și-n fața Lui, să așteptăm Răsplata, bine meritată, Ce are să ne fie dată, Pentru tot binele-mplint, Sau pentru răul săvârșit, Pe vremea-n care ne găseam În trup și, pe pământ, trăiam.”


Că judecata se arată, Fără de milă, cu cel care N-a avut milă și-ndurare. Însă, prin mila dovedită, E judecata, biruită.


De-asemenea, s-a mai văzut Că răul ce a fost făcut De către-aceia care sânt Pe al Sihemului pământ, N-a fost uitat – cum au gândit – Căci Dumnezeu i-a pedepsit. Blestemul lui Iotam – cel care, Pe Ierubal, tată, îl are – Blestemul care l-a rostit, Față de ei, s-a împlinit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa