Isaia 29:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Atunci ai să te pomenești Că din țărână-ai să vorbești. Cuvintele-ți, cu greu șoptite, Abia de fi-vor auzite, Căci din pământ, în acel ceas, Are să iasă al tău glas, Fiind ca al nălucilor; Iar murmurul cuvintelor Ce din țărână sunt șoptite, Abia de fi-vor auzite.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ Vei fi doborât, vei vorbi din pământ, iar cuvântarea ta va veni smerită din țărână. Glasul tău va ieși din pământ ca duhul unui mort și din țărână îți vei șopti cuvântarea.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Vei ajunge să stai culcat la pământ și vei vorbi de acolo; iar cuvintele tale vor veni din praful pământului ca un murmur. Vocea ta va veni de la pământ ca aceea a unei stafii; și din praful pământului îți vei pronunța șoptit cuvintele.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Vei fi umilită și din pământ vei vorbi; vorbirea ta, din țărână, va fi slabă și glasul tău, din pământ, din țărână vei murmura cuvintele tale.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Vei fi doborât la pământ și de acolo vei vorbi și din țărână ți se vor auzi vorbele. Glasul tău va ieși din pământ ca al unei năluci și din țărână îți vei șopti cuvintele.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Și vei fi coborât și vei vorbi din pământ și vorba ta va fi slabă din pulbere, și glasul tău va fi ca al celui ce cheamă duhurile morților din pământ, și vorba ta va fi o șoaptă din țărână.

Isaia 29:4 Mawu Ofanana

Psalmi 44:25

Al nostru suflet e lovit Și în țărână-i prăvălit, Iar trupurile noastre sânt Lipite-acuma, de pământ.

Isaia 3:8

Ierusalimul s-a stricat Și-acuma este clătinat. Cu Iuda s-a-ntâmplat la fel, Căci clătinat este și el. Faptele lor necugetate Se dovedesc a fi-ndreptate Doar împotriva Domnului, Să-nfrunte măreția Lui.

Isaia 32:19

Însă pădurea e lovită De grindină și prăbușită. Are să fie aplecată, Adânc, cetatea, de îndată.

Isaia 51:23

Îl pun în mâna celor care Te-au asuprit, fără-ncetare, Zicând: „Îndoaie-te și-apoi, Vom trece, peste tine, noi!” Spinarea ta se dovedea, Atunci, fiind asemenea Unui pământ tare, uscat, Ce e de trecători călcat; Sau precum ulița pe care Se plimbă o mulțime mare.”

Isaia 52:2

Ierusalime, nu mai ține, Țărâna ‘ceea, peste tine! Înlătură-o de pe-al tău strai Și-n capul oaselor să stai! Tu, fiică a Sionului, Desfă-ți, din jurul gâtului, Lațul cel care te strângea Și în robie te ținea!

Isaia 8:19

Atunci când întâmpla-se-va Ca să vă spună cineva: „Să-i întrebați – de bună seamă – Pe-aceia cari, pe morți, îi cheamă, Pe-aceia care pot să știe Ce are-n viitor să fie, Sau pe acei care șoptesc Ori pe cei cari bolborosesc”, Voi să răspundeți, mustrător: „Nu va-ntreba oare-un popor, Aceste lucruri, tot mereu, Pe Cel care-i e Dumnezeu? Despre cei vii, poporul are, Pe morți, să îi întrebe, oare?

Plângerile 1:9

Necurăția s-a lipit De haina lui, necontenit, Iar el nici măcar nu gândea La ce sfârșit poate avea. Căzut-a greu de tot și iată, Nimeni nu-l mângâie vreodată. „Vezi-mi a mea ticăloșie Doamne și milă să Îți fie, Căci cel care mă dușmănește, Iată-l ce mult se semețește!”