Isaia 28:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Iar a ei veștejită floare – Cu care este-mpodobită – Are a fi asemuită Cu o smochină timpurie Cari, înainte ca să vie Culesul, abia e zărită Și de îndată-i înghițită.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ iar floarea ofilită, frumusețea ei glorioasă, așezată pe culmea văii mănoase, va fi ca o smochină coaptă înainte de culesul roadelor; oricine o vede o înghite imediat ce pune mâna pe ea.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ iar floarea ei ofilită, frumusețea ei glorioasă, așezată pe culmea văii mănoase, va fi ca o măslină coaptă înainte de vreme. Oricine o va vedea, o va înghiți imediat după ce va pune mâna pe ea.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ iar floarea veștejită a frumuseții sale strălucitoare, care este pe culmea văii mănoase, va fi ca o smochină timpurie pe care, de îndată ce o vede cineva, când este în mâna lui, o și înghite.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ și floarea veștejită, care este strălucirea podoabei ei pe culmea văii mănoase, va fi ca o smochină timpurie, care se vede înainte de culesul roadelor și pe care abia o iei în mână și îndată o și înghiți.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ și floarea veștejită a podoabei lui slăvite, care este pe capul văii grase va fi ca o smochină timpurie înaintea verii: de îndată ce o vede cineva, abia este în mână sa și o înghite.

Isaia 28:4 Mawu Ofanana

Isaia 28:1

Vai, de cununa îngâmfată, Cari este-n Efraim aflată Și-i a bețivilor pe care Țara lui Efraim îi are! Vai, e de floarea veștejită, Cu care e împodobită Cununa celor ce se-mbată, Pe culme-n valea cea bogată!

Isaia 8:4

Mai înainte ca să poată Spune copilul „mamă!”, „Tată!”, Are să piardă-acela care Peste Asiria-i mai mare, Averile Damascului, Precum și toată prada lui Cari din Samaria venise.”

Osea 13:1

„Atunci când Efraim vorbea, Groază în Israel stârnea. Însă cum a păcătuit Cu Bal, îndată a murit.

Osea 13:15

Oricât e Efraim de tare Și-oricât de roditor el pare În mijlocul fraților lui, Tot vântul răsăritului, Asupra sa, are să vie, Căci stârnit fi-va din pustie, De către Domnul. Acel vânt Va trece peste-al său pământ. Izvoarele, îi va usca; Fântânile, îi va seca. Apoi, vasele-acelea care Sunt mai de preț și el le are Ținute bine-n visterie, De jaf ajunge-vor să fie.

Osea 6:4

Ce să fac, oare, pentru voi, Iudo și Efraime-apoi? Evlavia-n a voastră viață E ca un nor de dimineață, E ca și roua-n câmpuri stând, Care va trece încurând.

Osea 9:16

Lovit e Efraim și iată Că rădăcina e uscată. De-aceea, nici un rod nu dau Și chiar dacă copii ei au, Le voi ucide – negreșit – Rodul pe care l-au iubit.

Miheia 7:1

„Vai, mie! Parcă sunt aflat La strâns de poame și-adunat Bobițele strugurilor, După culesul viilor! Nici un chiorchine, via n-are! Nu-i o smochină, de mâncare, Așa precum sperasem eu, Cum ar fi vrut sufletul meu!

Nahum 3:12

Cetățile-ți de căpătâi Sunt precum roadele dintâi Ale smochinului aflat În drum, cari dacă-i scuturat, Cădea-vor la acela care, Să le mănânce, poftă are.

Revelația 6:13

Iar stelele, ce-n ceruri sânt, S-au prăvălit peste pământ, Asemenea smochinelor, Cari, de pe rămurica lor – Chiar dacă-s verzi – pică pe jos, Bătute de un vânt furios.