Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 28:3 - Biblia în versuri 2014

3 Cununa ‘ceea îngâmfată, Din Efraim, va fi luată Și spulberată în picioare,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Cununa mândră a bețivilor din Efraim va fi călcată în picioare,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Coroana mândră a bețivilor din teritoriul numit Efraim va fi călcată în picioare;

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Va fi călcată în picioare cununa trufașă a bețivilor lui Efraím;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Va fi călcată în picioare cununa îngâmfată a bețivilor lui Efraim;

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Cununa de mândrie a bețivilor lui Efraim va fi călcată în picioare:

Onani mutuwo Koperani




Isaia 28:3
12 Mawu Ofanana  

Iar Iehu, astfel, a vorbit: „Pe Izabela s-o luați Și jos, voiesc s-o aruncați!” Oameni-aceia au făcut Așa precum li s-a cerut: Pe Izabela au luat-o Și pe fereastră-au aruncat-o. Sângele-ndată i-a țâșnit Și cai și ziduri a stropit. Iehu s-a repezit, călare, Și a călcat-o în picioare.


Iată că mâna Domnului Șade asupra muntelui. Moabul, însă, e călcat, Precum un pai, neînsemnat, În bălegar a nimerit Și de picioare e zdrobit.


Picioarele săracilor Calcă pe ea. Sub pașii lor, Cetatea geme, apăsată, Căci e de oropsiți călcată.


Vai, de cununa îngâmfată, Cari este-n Efraim aflată Și-i a bețivilor pe care Țara lui Efraim îi are! Vai, e de floarea veștejită, Cu care e împodobită Cununa celor ce se-mbată, Pe culme-n valea cea bogată!


Deci, chiar dacă voi ați avut Un legământ ce l-ați făcut Cu moartea și – fără-ndoială – Ați avut și o învoială Cu locuința morților, Vă spun, spre știrea tuturor, Că ele n-au să dăinuiască. Atunci când o să năvălească Urgia apei peste voi, Striviți veți fi de ea apoi.


Vai de cei care se trezesc În zori de zi și se pornesc Să caute – fără-ncetare – Doar băuturi amețitoare! Vai de cei cari, până târziu, Cu vin, să se-nfierbânte, știu!


„Eu am călcat în teasc, vezi bine, Și nici un om n-a fost cu Mine. Pe toți, în teasc, Eu i-am călcat, Căci eram tare mâniat, Iar al lor sânge a țâșnit Și hainele Mi le-a mânjit.


Cuvântul fi-va cunoscut De-ntreg poporul, căci știut Va fi de cei ce se găsesc În Efraim sau locuiesc, Azi, în Samaria și care Spun cu mândrie și-ngâmfare:


Domnul trântit-a la pământ, Pe cei care, viteji, îmi sânt. O oaste, a strâns El apoi, Și împotrivă-mi, cu război, Ea a pornit, să mă lovească Și tinerii să-mi nimicească. Precum în teasc, Domnu-a călcat, Peste cea care s-a chemat A fi drept fiica cea pe care Neamul Iudeilor o are.


Un sfânt, apoi, a început A glăsui și, de îndat’, Alt sfânt apoi l-a întrebat: „Spune-mi, în câtă vreme, oare, Se va-mplini vedenia care Privește jertfa necurmată? Deci, când va fi ea desființată? Apoi, în câtă vreme, oare, Se va-mplini vedenia care Arată cu deosebire Spre-a urâciunii pustiire? Și până când, călcate sânt Oștirea și Locașul sfânt?”


Atunci, cum oare, pedepsit, Va fi cel cari s-a arătat Că, în picioare, L-a călcat, Pe-Acela care e, mereu, Fiu, pentru-al nostru Dumnezeu, Și-a pângărit prin fapta lui, Sângele legământului – Sânge cu care-a fost sfințit – Și astfel, L-a batjocorit Pe Duhul harului apoi?


Dar curtea din afara lui – Adică cea a Templului – Să n-o măsori, pentru că, iată, Aceasta e, la Neamuri, dată, Și-apoi, trei ani și jumătate, Rămâne-va sfânta cetate, Pe mâna Neamurilor care Au să o calce, în picioare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa