Isaia 28:2 - Biblia în versuri 2014

² Iată că de la Domnu-apare Un om puternic, un om tare. Ca o furtună o să vie. Va fi precum o vijelie, Ca și o rupere de nor, Ca și șuvoiul apelor. Cununa are s-o lovească Și la pământ o s-o trântească.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Iată, Stăpânul are pe cineva puternic și tare! Ca o furtună cu grindină, distrugătoare, ca o ploaie torențială și ca un potop puternic, o va trânti la pământ cu mâna sa.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Priviți: Stăpânul are (pregătit) pe cineva foarte rezistent și care deține o mare forță! El va trânti coroana la pământ acționând cu mâna Sa, când va face să vină o furtună cu grindină distrugătoare ca o ploaie torențială și ca un mare potop.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Iată, Domnul are pe unul tare și puternic, ca o furtună cu grindină și un vârtej distrugător, ca o furtună de ape puternice care năvălesc: va culca [totul] la pământ.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Iată că vine de la Domnul un om tare și puternic, ca o furtună de piatră, ca o vijelie nimicitoare, ca o rupere de nori cu mari șuvoaie de ape, care o doboară cu putere la pământ.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Iată, Domnul are unul tare și puternic, ca o ploaie de grindină, o furtună stricăcioasă; ca o furtună de ape puternice care năpădesc, o va surpa la pământ cu mâna.

Isaia 28:2 Mawu Ofanana

Iov 22:16

Cel care nu este cruțat, De pe pământ fiind luat ‘Naintea vremii – și-a ținut Atât cât, apă, a avut Pârâul, de pământ sorbit?

Isaia 25:4

Căci Tu ai fost loc de scăpare, Pentru cel cari – putere – n-are Și pentru cel nenorocit. Un adăpost Te-ai dovedit, În care oamenii se-adună În vremurile de furtună. Ești un umbrar cari izbăvește De arșița ce dogorește. Iată, suflarea cea pe care Omul asupritor o are, Drept vijelie se vădește, Care în ziduri greu lovește.

Isaia 27:1

Sabia Domnului – cea mare, Aspră și negrăit de tare – În acea zi, o să țâșnească Din teacă și o să lovească Leviatanul; după el, Lovit va fi-n același fel Și Babilonul; negreșit, Are să fie-atunci lovit Și șarpele fugar, de-ndat’, (Cari și „Asur” mai e chemat). Lovit va fi Leviatanul, Iar Domnul Își va urma planul, Lovind șarpele inelat (Care, „Babel”, este chemat). Apoi, precum Domnul a zis, Balaurul va fi ucis, Cel ce se află lângă mare (Și cari, „Egipt”, drept nume, are).

Isaia 29:6

De la Cel care, tot mereu, E al oștirii Dumnezeu, Cruntă pedeapsă o să vie, Cu tunete, cu vijelie, Cu pocnete asurzitoare, Cu flăcări mari, mistuitoare Și cu furtună și cu vânt Și cu cutremur de pământ.

Isaia 30:28

Asemenea șuvoaielor Care din albii au ieșit, Suflarea Lui s-a dovedit Și pân’ la gât s-a ridicat, Să ciuruiască, ne-ncetat, Popoarele din largul firii, Cu ciurul greu al nimicirii, Punând apoi – fără-ndoială – În gura lor, câte-o zăbală Ce se vădește-nșelătoare.

Isaia 30:30

Domnul va face să-I răsune Mărețu-I glas și Își va pune Brațul ca lumii să se-arate. Popoarele, înspăimântate, Atuncea au să îl zărească, Gata fiind ca să lovească Din mijlocul mâniei Lui, Care-i asemeni focului Mistuitor. De-asemenea, Pe al Său braț îl vor vedea, În mijlocul înecului, În mijlocul furtunii Lui, În mijlocul grindinilor, În mijlocul pietrelor lor.

Isaia 32:19

Însă pădurea e lovită De grindină și prăbușită. Are să fie aplecată, Adânc, cetatea, de îndată.

Isaia 40:10

Iată-L că cu putere vine! Porunci, în al Său braț, El ține. Iată, cu El e plata Lui, Iar răsplătirea Domnului Merge-n ‘naintea Sa. Pe urmă,

Isaia 8:6

„Poporul a disprețuit Apele care au ieșit De la Siloe, curgând lin, Căci i-a plăcut – mai mult – Rețin, Acela care se vădea Fecior al lui Remalia

Езекиел 13:11

De-aceea, du-te și le spune, Celor cari ghipsul îl vor pune Pe zid, că el se prăbușește. Curând, o ploaie se pornește, Cu vifor mare. Un șuvoi De grindină vine apoi, Stârnindu-se o grea furtună.

Езекиел 38:9

Tu ai să mergi, cum se adună Norii cei negri de furtună, S-acoperi cu oștile tale Întreg cuprinsul țării sale. Popoare multe au să vie, De tine-alăturea să fie.”

Daniel 9:26

După ce șasezeci și doi De săptămâni vor trece-apoi, Stârpit va fi unsul – îți zic – Și nu va mai avea nimic. Poporul unui domn apare Spre-a nimici cetatea-n care Locașul sfânt este aflat. Locașul nu va fi cruțat Și-apoi, sfârșitul ăstui loc Veni-va ca printr-un potop. Războiul este pregătit Să țină până la sfârșit. Alături lui, de-asemenea, Și pustiirea va ținea.

Nahum 1:8

Dar niște valuri revărsate Vor năvăli peste cetate Și-n felu-acesta – negreșit – Ninive fi-va nimicit. Vrăjmașii Lui sunt nimiciți Și până-n beznă urmăriți.

Iosua 10:11

Pe când fugeau cu pas întins Spre Bet-Horon, Domnul – de sus – Un val de pietre a adus, Cu care El i-a potopit Pân’ la Azeca. Au pierit Atunci, sub piatra grindinei, Mai mulți în număr, decât cei Care-au ajuns loviți să fie, De sabie, în bătălie.

Revelația 18:8

De-aceea, se va pomeni Că într-o zi doar, vor veni Urgiile, să o lovească. Moartea are să o pândească, Iar tânguirea va cădea, Asupra ei, cu foametea. De foc, va fi ea pârjolită, Până când fi-va nimicită, Căci Dumnezeu – Acela care A judecat-o – este tare.

Revelația 8:7

Când primul înger a sunat Din trâmbiță, s-a arătat O grindină înfricoșată, Cu foc și sânge-amestecată. Aceasta-ndată a căzut Peste pământ, și am văzut Că o treime din pământ Și din copacii care sânt Pe-ntinsul său, din iarba care, Pe ale lui câmpii, răsare, Arse au fost, atunci, pe loc, De către grindina de foc.