10 Căci ne tot dă, fără măsură – Neîncetat – învățătură, Și-n orice loc el ne aruncă Poruncă iar, și iar poruncă. Puțin aici, dincolo iar, Și tot porunci căpătăm doar.”
Și-atunci Domnul a cuvântat: „Învățături fără măsură – Neîncetat, învățătură. În orice loc vor fi atunci, Numai porunci peste porunci. Puțin aici, dincolo iar Și tot porunci primi-veți doar.” Să meargă, să se poticnească, Să cadă și să se zdrobească, Să dea în laț – fără să știe – Și-n felu-acesta prinși să fie.
Ce – oare – aș mai fi putut Viei să-i fac, și n-am făcut? Când struguri buni am așteptat, Struguri sălbatici ea Mi-a dat! Ceea ce văd, nu Mi-e pe plac!
Pe-ai voști’ părinți i-am înștiințat Din ziua-n care i-am scăpat Din al Egiptului ținut Și până azi, cum ați văzut. Din zori de zi, le-am spus mereu: „Să ascultați de glasul Meu!”
„Încolo, vreau, dragii mei frați, În Domnul, să vă bucurați. Mie – ca să vă scriu, mereu, Aceleași lucruri – nu mi-e greu, În timp ce vouă, ne-ndoios, Vă sunt acestea, de folos.
Într-adevăr, doresc să știți, Că voi, cari trebuia să fiți, De multă vreme-nvățători, Sunteți doar niște-ncepători Cari au nevoie de povețe, De cineva cari să-i învețe Un adevăr de căpătâi, Despre cuvintele dintâi, Ale lui Dumnezeu, căci voi V-ați întors, iarăși, înapoi, Și-aveți acum, nevoie mare, De lapte, nu de hrană tare.