Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 28:1 - Biblia în versuri 2014

1 Vai, de cununa îngâmfată, Cari este-n Efraim aflată Și-i a bețivilor pe care Țara lui Efraim îi are! Vai, e de floarea veștejită, Cu care e împodobită Cununa celor ce se-mbată, Pe culme-n valea cea bogată!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Vai de acea cunună, mândria bețivilor din Efraim, și de floarea ofilită, frumusețea ei glorioasă, așezată pe culmea văii mănoase a celor doborâți de vin!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Vai de acea coroană – de mândria bețivilor din teritoriul numit Efraim – și de floarea ofilită care are o frumusețe glorioasă și care stă pe culmea văii mănoase a celor căzuți pe pământ din cauza vinului!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Vai de cununa trufașă a bețivilor lui Efraím, de floarea veștejită a frumuseții sale strălucitoare care este pe culmea văii mănoase a celor doborâți de vin!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Vai de cununa îngâmfată a bețivilor lui Efraim, de floarea veștejită, care este strălucirea podoabei sale, pe culmea văii mănoase a celor ce se îmbată!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Vai de cununa de mândrie a bețivilor lui Efraim și de floarea ce se veștejește a podoabei lui slăvite care este pe capul văii grase a celor doborîți de vin!

Onani mutuwo Koperani




Isaia 28:1
28 Mawu Ofanana  

În vremea lui, a năvălit Tiglat-Pileser, ce-a domnit Peste Asiria. Astfel, El smulse, de la Israel, Iionul, Chedeșul, urmat De-Abel-Bet-Maca. A luat Și Ioanahul, cu război. A smuls Hațorul, iar apoi, Spre Galaad s-a repezit, Pe care l-a și cucerit. S-a îndreptat – după aceea – Către micuța Galileea. Apoi, spre-a lui Neftali țară, Oștile lui se îndreptară. Locuitori-au fost luați Și în Asiria mutați.


Pecah, cel care se vădea Drept fiu al lui Ramalia, Ucise douăzeci de mii, Atunci, dintre-ai lui Iuda fii, Care viteji s-au dovedit, Doar pentru că L-au părăsit Pe Domnul Dumnezeul lor, Cari fost-a al părinților.


Stricați sunt. Ce se-aude, oare? Cine oftează, ne-ncetat? Cine se vaietă, speriat? A cui este plângerea, oare, Și ne-nțelegerile care Se-aud mereu? Cine-i de vină? Cine-i rănit, fără pricină? Ai cui sunt ochii înroșiți?


Însă și ei sunt clătinați, De aburii de vin purtați Și amețit e fiecare, Căci bea o băutură tare. Și preoții și-aceia cari Proroci sunt, de băuturi tari Sunt îmbătați și-s stăpâniți De vin, căci umblă amețiți. Se clatină când prorocesc. Când judecă, se poticnesc.


Vai de cei care se trezesc În zori de zi și se pornesc Să caute – fără-ncetare – Doar băuturi amețitoare! Vai de cei cari, până târziu, Cu vin, să se-nfierbânte, știu!


Vai de cei care sunt văzuți Tari și puternici că se țin Când trebuie ca să bea vin Și sunt viteji – nespus de mari – Amestecând băuturi tari!


Mai înainte ca să poată Spune copilul „mamă!”, „Tată!”, Are să piardă-acela care Peste Asiria-i mai mare, Averile Damascului, Precum și toată prada lui Cari din Samaria venise.”


De-aceea, Domnul oștilor Va ridica-mpotriva lor Pe-ai lui Rețin vrăjmași, cu cei De care dușmăniți sunt ei.


Domnul trimite un cuvânt Potrivnic, celor care sânt Din Iacov, iar cuvântu-acel Cădea-va peste Israel.


Cuvântul fi-va cunoscut De-ntreg poporul, căci știut Va fi de cei ce se găsesc În Efraim sau locuiesc, Azi, în Samaria și care Spun cu mândrie și-ngâmfare:


Curvia-ntâi și-apoi la fel, Mustul – alăturea de el Având tăria vinului – Răpesc mințile omului.


Mândria Israelului, Martoră, împotriva lui, Are să fie. Israel, Precum și Efraim, la fel, Doar prin nelegiuirea lor, Nemărginită, cădea-vor. Și Iuda, de asemenea, Cu ei alături va cădea.


Pe Efraim îl pustiesc, În ziua-n care-l pedepsesc. Ceea ce Eu am pregătit, Are să cadă, negreșit, Pe semințiile pe care Neamul lui Israel le are!


Astfel, în casa cea pe care Neamul lui Israel o are, Lucruri grozave-am întâlnit, Căci Efraim a preacurvit, Iar Israel – neîncetat – Fără vreo teamă s-a spurcat.


În ziua celui așezat Asupră-ne, ca împărat, Se-mbolnăvesc aceia cari Sunt peste noi puși, drept mai mari, Din pricină că nu se dau În lături și că mult vin beau. Mâna, al nostru împărat, Cu batjocoritori, a dat.


Atunci voi frânge, negreșit, Mândria voastră – căci văd bine – Că, din putere, ea vă vine. Eu am să fac a fi, de fier, De-asupra voastră-albastrul cer, Iar sub picior – de bună seamă – Pământul fi-va de aramă.


La Nazirei, le-ați dat apoi, Vin ca să bea și ați oprit Prorocii, căci le-ați poruncit, Zicând: „Să nu mai prorociți!”


Iată, lângă orice altar Ajuns-au să se-ntindă dar, Pe straiele, zălog, luate. Ei beau apoi, pe săturate – În casa idolilor lor – Amenda osândiților Pe care ei i-au osândit.


„Juncane din Basan, luați Seama acum și ascultați – Pe muntele Samariei – Acest cuvânt, căci pe toți cei Ce sunt săraci îi asupriți, Pe cei în lipsă îi zdrobiți, Iar soților voști’ le-ați cerut Și-ați zis: „Dați-ne de băut!”


„Vai de cei care se vădesc Precum că în Sion trăiesc, Lipsiți de griji! Vai de acei Care pe al Samariei Munte trăiesc adăpostiți, Fiind de orice griji feriți! Vai și de toți aceia cari Se dovedesc a fi mai mari Peste-acest neam care apare Drept cel dintâi între popoare, La cari aleargă neamul cel Din casele lui Israel!…


Paturi de fildeș și-au făcut Și stau întinși în așternut, A lene. Iau, din turmă, miei, Ca să mănânce, și viței Cari fost-au puși la îngrășat.


Vinul, cu largi pahare-l beau; Cu untdelemn, pe trup, se dau, Iar de al lui Iosif prăpăd Nu se-ntristează și nu-l văd!


Cel care-i Domn al tuturor Și Dumnezeu al oștilor, Pe Sine Însuși a jurat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iacov, cu toată-a lui mândrie, O mare scârbă-Mi face Mie, Și am ajuns să urăsc toate Palatele lui minunate. În mâinile vrăjmașului, Am să dau Eu, cetatea lui, Cu tot ceea ce este-n ea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa